SPORT »

Blogul lui Bogdan Socol: Pasărea cântă reggae

17 aug 2008, 20:21 | Actualizat Duminică, 17 August 2008 20:34

REALITATEA.NET

Sâmbătă, 16 august 2008. Ziua cea mare. Ajung cu întârziere de o oră şi jumătate la Stadionul Naţional din cauza că am fost reţinut cu trimiterea unui material în ţară. Pierdusem deja semifinalele de la 100 de metri, în care am aflat mai târziu de prima mare surpriză: americanul Tyson Gay a ratat calificarea în lupta finală pentru titlul de cel mai rapid om al planetei. Rămâne o bătălie între cei doi reggae-boys, jamaicanii Usain Bolt şi Asafa Powell.

Foto: Bogdan Socol

Imaginea 1/4

Până să ajung în înaltul tribunei, trebuie să urc. Mult. Foarte mult. În timp ce mai înving câte o treaptă, iar şuvoaiele de apă îmi invadează fruntea din cauza efortului, mă gândesc la povestirile lui Ioan Chirilă de la Mondialul mexican. "Acesta este pelerinajul nostru, urcăm spre Mecca", scria marele cronicar în timpul ascensiunii de pe legendarul stadion Azteca. La fel suntem şi noi! Am venit în pelerinaj la zeul vitezei supersonice.

Văd deja verdele crud al gazonului de la Beijing, dar parcă tot în Ciudad de Mexico mă aflu. Trei tipi cu nişte sombrero imense şi cu steagul Mexicului pe umeri încearcă să anime atmosfera din Cuibul de Pasăre aşa cum au învăţat la ei acasă. "Uno, dos, tres, oleeeee!!!" şi valul începe să se înalţe spre ultimul nivel al arenei şi apoi o ia în dreapta ameninţător înainte de a fi domolit de un grup de americani, care îşi iau imediat în primire porţia de fluierături din partea mexicanilor.

Mă încălzesc apoi cu triumful altor două campioane olimpice, neo-zeelandeza Valerie Vili, la aruncarea greutăţii, impresionantă de-a lungul întregului concurs, şi ucraineanca Tatiana Cernova, la heptatlon.

Şi apoi intră în scenă cel pentru care o gramadă de oameni au dat chiar şi 500 de euro doar pentru a le vedea fuleul în mai puţin de 10 secunde. Este foarte relaxat, iar 90.000 de perechi de ochi încearcă să soarbă fiecare sutime pe care o petrece pe pistă. Si asta pentru că se simte că nu va dura foarte mult. Totul se va termina repede, rece şi implacabil.

Într-o lumină de blitz-uri, venită parcă de pe o navă extraterestră, supraomul Usain Bolt a demarat în trombă în drumul său spre istorie. A frânat apoi ca nimeni altul într-o asemenea probă pentru a trece linia de finiş în stilul marilor campioni: cu mâinile spre cer. 9.69 este cifra rece a unui moment mai fierbinte decât flacăra olimpică.

Record mondial şi record olimpic pentru jamaicanul care va implini 22 de ani peste doar cinci zile. Petrecerea putea deja să înceapă! Imediat, Pasărea nevazută din Cuib se închină şi ea în faţa oaspetelui său de seamă şi îl ajută să se simtă cât mai aproape de casă.

Acordurile de reggae încep să răsune departe în noaptea Beijing-ului în timp ce urmaşul lui Bob Marley îşi trăieste momentul de glorie supremă. El este Usain Bolt, iar eu sunt unul dintre cei 90.000 de oameni fericiţi că pot povesti nepoţilor că au fost şi ei martori acolo unde s-a scris istoria sportului. Restul e tăcere!

Bogdan SOCOL

Citeşte postarea precedentă