Sună dătător de speranţă însă chiar şi aşa poţi să mergi fără ţintă prin Beijing. Trebuia să ajung din centrul oraşului la hotel, un drum de 15 km. Puţin, pentru distanţele de aici. O prietenă care vorbeşte fluent chineza i-a spus la telefon şoferului ce şi cum, însă după jumătate de oră de orbecăit pe şosele asfaltate, luminate şi semnalizate, m-am trezit că maşina a oprit pe dreapta şi, cel puţin aşa am înţeles din gesturi, am fost poftit afară. Chinezul a bodogănit ceva. Eu am dedus că nu ştie drumul şi am încercat să apelez din nou la traducător. Taximetristul a dat din cap în semn de refuz, a trântit uşa şi dus a fost. Măcar nu mi-a luat bani pe cursă, am zis eu.
Problema era că nu ştiam unde anume sunt într-un oraş de câteva mii de kilometri pătraţi. Era seară, pe stradă mai nimeni. Am luat un taxi şi am apelat, din nou, prin telefon la cunoştintele de chineză ale prietenei mele. Am avut mare noroc. Şoferul mi-a dovedit că înţelege chineza şi m-a dus la hotel. Voi avea oare din nou noroc şi mâine?
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M