Turnuri care se înalţă semeţe către cer, sculpturi în lemn şi picturi pline de sensibilitate. Sălajul numără nu mai puţin de 68 de biserici din lemn, lăcaşuri de cult în care de sute de ani, oamenii îşi căută liniştea şi se roagă la Dumnezeu să le păstreze inimile curate. În aproape fiecare sat găseşti o mică bisericuţă ridicată acum la rangul de monument istoric.

La prima vedere sunt identice. Fiecare bisericuţă are însă ceva ce o face unică. Fie că este vorba despre ferestrele dreptunghiulare ori rotunde, fie că sunt potecile din pietriş sau nisip care te duc până la uşa grea de lemn, în spatele căreia se ascunde un adevărat miracol. Bârnele pe care se sprijină construcţiile sunt sculpate de mâini de adevărat maestru, că nu te poţi opri să nu te întrebi de unde au avut meşterii de la 1700 atâta răbdare.

Biserica din Horoatul Cehului este construită în 1749. Vechimea acesteia este atestată şi de scrierile chirilice aflate pe una din barele acesteia. Duminică de duminică, sătenii din Horoatul Cehului vin să se roage în bisericuţa construită de strămoşii lor. De pe pereţi îi privesc cu ochi îngăduitori sfinţii pictaţi cu sute de ani în urmă, iar icoanele vechi sunt aşezate pe ştergare ţesute cu credinţă de mâine îndemânatice. Grija oamenilor nu este însă suficientă în faţa timpului necruţător.

Deoarece nu se alocă fonduri pentru întreţinerea bisericilor de lemn, pereţii acestora mucegăiesc iar
picturile se distrug. Doar 30 dintre cele 68 de bisericuţe din lemn din Sălaj au fost restaurate.

Una dintre ele este cea din Nadiş, care poartă hramul Sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavril. De când a fost declarată monument istoric, bisericuţa nu îşi mai deschide porţile pentru credincioşi decât o dată pe an. Sărbătoarea aduce însă în lăcaşul de cult toată suflarea satului. În 2001, cei care au reparat biserica au înlăturat un pod ce data din 1785, iar cel care l-a înfiinţat se numea Cezariu Vasile. Aici era un cor, iar tradiţia corală s-a păstrat, drept urmare parohia din Nadiş are şi acum un cor pe patru voci.

Sătenii din Nadiş spun că bisericuţa lor a rezistat vremurilor pentru că un om a plătit cu viaţa pentru ca ea să fie construită. Cei de la muzeu au tras concluzia că era un meşter, care a cazut în timpul construirii şi amurit, aşadar a fost înmormantat sub naos.

Un lucru este sigur - bisericile au rezistat în special datorită credinţei oamenilor şi a frumuseţii lor sufleteşti.