Foto: romanialiberă.ro

În cazul sindromului morţii subite la nou născuţi, moartea survine pe neaşteptate, în plină stare de sănătate, fără niciun semn, acesta fiind principala cauză de mortalitate în rândul sugarilor.

Primul studiu experimental, care compară reflexele respiratorii ale copiilor născuţi de mame fumătoare cu cele ale copiilor născuţi de mame nefumătoare, arată că bebeluşii ai căror mame au fumat în timpul sarcinii aveau câteva caracteristici care le afectau funcţia respiratorie.
Fumatul în timpul sarcinii creşte şansele unei naşteri premature a bebeluşului şi, de asemenea, vulnerabilitatea copilului la sindromul morţii subite. Studiile au arătat că atât hipoxia (lipsa oxigenului în creier), cât şi hipercarbia (excesul de dioxid de carbon) pot fi cauze care duc la moartea sugarilor de acest sindrom.

Copiii născuţi înainte de termen au dificultăţi crescute de respiraţie, iar fumul de ţigară creşte apneea (absenţa respiraţiei în somn).
Cercetătorii canadieni au recrutat 22 de copii născuţi înainte de termen, fără complicaţii respiratorii, 12 dintre aceştia fiind născuţi de mame care au fumat în timpul sarcinii cinci sau mai multe ţigări pe zi.

În cadrul studiului, s-au obţinut date despre respiraţia copiilor în condiţii normale, pauzele de respiraţie şi pulsul. După ce au colectat datele de bază ale subiecţilor, acestora le-a fost provocată o hipoxemie, prin reducerea nivelului de oxigen respirat de copii prin tuburi nazale.
Au existat diferenţe semnificative între cele două grupuri de copii, cu privire la bătăile inimii şi la perioada de recuperare. Copiii expuşi la fum de ţigară au prezentat o rată a bătăilor inimii mai mare în timpul perioadelor de hipoxemie. În plus, în timp ce nivelurile de oxigen au scăzut în mod similar la ambele grupuri de copii, copiii care au fost expuşi la fum de ţigară nu şi-au revenit la fel de repede şi la fel de bine ca şi cei născuţi de mame nefumătoare.

Studiul a mai aratat că bebeluşii născuţi înainte de termen îşi revin mai greu după întreruperile de respiraţie. Un alt motiv de îngrijorare este faptul că recuperarea întârziată după episoadele de scădere a oxigenului în creier poate dăuna dezvoltării creierului.