“Una dintre cele mai mari satisfacţii ale primului meu mandat o reprezintă îndeplinirea promisiunilor pe care le-am făcut românilor din străinătate, fie că am în vedere liberalizarea pieţei muncii într-un număr semnificativ de state ale Uniunii Europene, modificarea Legii Cetăţeniei, reprezentarea acestor români în Parlamentul de la Bucureşti sau creşterea numărului de consulate din străinătate. Acest proces va continua şi în următorii cinci ani, prin măsuri precum introducerea votului prin corespondenta, înfiinţarea unui Call Center pentru românii din străinătate sau deschiderea de noi consulate. Pentru multe dintre aceste proiecte avem nevoie şi de sprijinul ţărilor dumneavoastră”, a declarat miercuri preşedintele Traian Băsescu, în cadrul întâlnirii cu ambasadorii acreditaţi la Bucureşti.
Declaraţia lui Băsescu apare în contextul în care votul românilor din diaspora a fost extrem de important în stabilirea câştigătorului alegerilor prezidenţiale de anul trecut, întregul proces electoral din strâinătate fiind vehement contestat de PSD.
Votul prin corespondenţă, un proiect de lege controversat
Discuţiile legate de introducerea votului prin corespondenţă pentru românii din străinătate au apărut la aproape fiecare rundă de alegeri. Politicienii au susţinut de fiecare dată că prin această metodă vor putea vota mult mai uşor românii care nu sunt în ţară. Prima discuţie serioasă a apărut însă în 2007, când pe site-ul Ministerului de Externe a fost propus spre dezbatere şi un proiect de lege pentru votul prin corespondenţă.
Despre votul prin corespondenţă s-a auzit prima dată în 2001, când Asociaţia Pro Democraţia a propus introducerea acestui tip de vot. În preajma alegerilor europarlamentare din 2007 a apărut însă o primă iniţiativă legislativă. În septembrie 2007, fostul ministru de Externe Adrian Cioroianu a supus dezbaterii publice un proiect de lege care permitea cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate să voteze prin corespondenţă. Proiectul, postat la vremea respectivă pe site-ul Ministerului de Externe, prevedea că votul prin corespondenţă poate fi exprimat în cadrul alegerilor parlamentare, prezidenţiale şi alegerilor pentru Parlamentul European. Alegătorii urmau să primească prin poştă buletinul de vot, certificatul de alegător şi instrucţiunile de folosire. După exprimarea opţiunii, plicul era trimis unei misiuni diplomatice sau unui oficiu consular. Proiect de lege a ajuns într-un final în parlament, dar în 2008 era blocat la Senat.
La alegerile de anul trecut, politicieni din toate partidele politice au venit cu propuneri pentru introducerea votului prin corespondeţă, dar niciuna nu s-a concretizat într-o iniţiativă legislativă.
Votul prin corespondenţă este folosit cu succes de mai multe state: în Canada există din 1990, Brazilia l-a introdus în 2000, Belgia în 1999, iar Elveţia în 2003.








Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M