Astărăstoae: Doar 4% dintre spitalele româneşti ar primi acreditare, conform normelor europene

Doar 15 - maxim 20 dintre cele 450 de spitale româneşti s-ar putea acredita, dacă procesul s-ar face conform normelor europene, a spus pentru Gândul, Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România.

Ca să treacă testul european, spitalele noastre ar trebui să investească sume uriaşe, pe care însă nu le au. Consilierul ministrului Sănătăţii, Molnar Geza, preşedintele Societăţii Române de Epidemiologie, dă şi un procent: maxim 80% (adică aproape 100) dintre spitale ar trece testul septic, dacă se mai pun la punct cu respectarea normelor legale.

Paradoxal, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, susţine că a ştiut despre nereguli ("mi s-au semnalat unele probleme de natură administrativă") şi că, "de luni, ar fi urmat să se facă un control". Controale se vor face, potrivit deciziei ministrului, în toate cele 16 unităţi spitaliceşti din subordinea Ministerului Transporturilor. Probabil nimeni n-ar fi aflat de cazurile dramatice de la CF2 dacă numele uneia dintre tinere nu ar fi fost Amelia Antoniu, prim-solistă la Teatrul de Operetă "Ion Dacian".

85% din bugetul pentru sănătate se cheltuieşte pe salarii

De ce spitalele europene pot respecta normele europene, iar cele autohtone nu? Prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR), explică în cifre seci. "Să luăm exemplul celebrului Spital Municipal din Viena, unde s-a operat şi preşedintele Traian Băsescu. Acesta are 2.200 de paturi, 10.000 de angajaţi (deci aproape 5 angajaţi pentru fiecare pat) şi un buget anual de 900 de milioane de euro. Prin comparaţie, Spitalul Sf. Spiridon din Iaşi are 1.000 de paturi, 1.100 de angajaţi (deci un singur angajat pentru fiecare pat) şi un buget anual de 30 de milioane de euro - de 30 de ori mai mic prin comparaţie cu spitalul din Viena".

Subfinanţarea spitalelor româneşti este atât de accentuată, încât, din sumele alocate, un procentaj de până la 85% se cheltuie cu salariile. Din ce rămâne abia se pot finanţa activităţile curente - plata utilităţilor, consumabilelor, medicamentelor etc. Nici nu poate fi vorba de investiţii majore.

Problema căutării permanente a unui ţap ispăşitor este văzută de Astărăstoae drept cauză a absenţei raportărilor benevole a cazurilor de infecţii nosocomiale (boli contactate în spitale). "Oricâte măsuri de prevenţie ai lua şi oricât de bune condiţiile septice, niciun spital din lume nu este ferit de infecţiile nosocomiale. Şi în spitalul din Viena, de care am vorbit, apar aceste infecţii. La noi, însă, aceste infecţii nu se raportează, fiindcă medicii se tem de sancţiuni, spitalul se teme de pierderea finanţării din pricina scandalului mediatic ce s-ar genera. Dimpotrivă, în străinătate, asemenea incidente sunt abordate firesc, spitalul respectiv primind finanţare suplimentară pentru îmbunătăţirea planului de acţiune împotriva infecţiilor nosocomiale".