Nu de puţine ori, aici s-a întâmplat ca, la ceas de seară, drumeţii care se îndreaptau spre Luncani să fie însoţiţi de apariţii stranii, asemeni unor fantome, până în satul Goeşti. De-a lungul timpului, mărturiile a zeci de drumeţi care spun că au văzut, odată cu căderea nopţii, siluete translucide, albe şi tăcute care pluteau alături de ei, întotdeauna pe partea dreapta a drumului, au confirmat existenţa acestui fenomen misterios.
Povestea de groază care înspăimântă şi acum oamenii din satele Goeşti şi Brăneşti începe acum aproape un secol. Aici, în acest loc pe care Mihail Sadoveanu îl numea ţara de dincolo de negură s-au dus lupte groaznice în timpul Primului Război Mondial. Atunci, în această zonă se spune că mii de soldaţi au fost răpuşi de război. Nu unul sau doi, ci un întreg batalion.
Dealul Lunganilor, punctul cel mai înalt care străjuieşte cele două localităţi, avea să devină o uriaşă groapă comună pentru miile de soldaţi răpuşi aici. Aşa a luat naştere povestea care gravitează în jurul acestui epicentru al apariţiilor stranii.
De atunci, bătrânii spun că soldaţii, care acum sunt prinşi între lumi, mărşăluiesc fără ţintă sub formă de fantome, undeva între lumea noastră şi lumea cealaltă. Se pare că razboiul lor nu se terminase. Sufletele care nu şi-au găsit liniştea, dăinuiau încă în această lume, în căutarea odihnei veşnice.
Timp de cinci decenii, călătorii întârziaţi, mergând pe drumul Goeştiului, au trecut prin clipe de coşmar. De nicăieri, siluetele fantomatice ale soldaţilor morţi apăreau pe marginea dreaptă a drumului. Fără să interacţioneze cu cei vii, militarii defilau. Spre dealul Lunganilor, devenit o necropolă, un loc fără de Dumnezeu.
Povestea soldaţilor fantomă s-a încheiat în anii '60 când, speriaţi de apariţiile din Dealul Lunganilor, oamenii au ridicat o biserică. Cu timpul, osemintele soldaţilor morţi au fost reînhumate, creştineşte, în cimitirul construit chiar pe deal. Iar preoţii au făcut mai multe slujbe de sfinţire. De atunci se spune că apariţiile misterioase nu au chinuit oamenii.
