Angelo Niculescu face lumină în cazul Dobrin: Nu a jucat în Mexic pentru că pleca din cantonament

Angelo Niculescu nu a comentat motivele care l-au determinat să-l ţină pe margine pe Nicolae Dobrin, unul dintre cei mai talentaţi fotbalişti români ai tuturor timpurilor, la Cupa Mondială din Mexic, din 1970. Acum, după mai bine de 40 de ani, fostul antrenor a acceptat să povestească acele momente pentru revista Historia şi a dezvăluit că "Gâscanul" nu a jucat niciun minut în "Groapa cu Lei" pentru că fugea noaptea din cantonament, dar şi pentru că la ultimul meci de pregătire dinaintea competiţiei s-a văitat că nu poate juca pe căldura sufocantă din Mexic.

"Dobrin a venit în Mexic ca să se distreze şi să se simtă bine. Pleca noaptea din cantonament împreună cu Rică Răducanu şi veneau dimineaţa. Odată i-am aşteptat în paturile lor, eu şi secundul, ca să nu ne mai poată minţi. Şeful delegaţiei a vrut să-i trimitem acasă, dar m-am opus, pentru că ne făceam de râs. Dobrin se uita mereu la englezi. Ăia mai beau câte o bere, mai stăteau la o terasă, dar erau campioni mondiali. Noi ce eram? Nişte anonimi. La ultimul meci de pregătire, s-a tras la umbra tribunei şi nu se mişca de acolo. I-am zis: «Gicule, ce faci?», «Nea Angelo, eu nu pot. Nu vezi ce soare e?». «Gicule, tu ai zis că nu poţi. Să ştii că nu s-a născut încă fotbalistul cu umbrelă». Şi atunci, eu de ce să joc cu Dobrin? Ca să-i fac lui un hatâr şi să mă compromit eu? Oricum, la vremea aceea nu mi-a reproşat nimeni nimic. După ani de zile s-a ridicat problema: de ce nu a jucat Dobrin în Mexic? Acum aţi aflat de ce nu a jucat", a declarat Angelo Niculescu.

Deşi l-a ţinut pe margine la Mundialul din '70, Angelo Niculescu este convins că Dobrin a fost cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, cu toate că majoritatea îl văd astfel pe Gică Hagi: "După mine, Gicu a fost mai mare decât Hagi, pentru că ştia să dea culoare fotbalului, era un artist care îmbina plăcutul cu utilul. Totuşi, mi-a creat mari neplăceri în Mexic. Cerea mereu un tratament special. Să facă ce făcea şi la club, adică doar ce voia el. Or, la Naţională nu se putea asta. Era comod şi nu depunea efort decât dacă avea chef. Altfel, era băiat de treabă".

Prime de joc: stofă şi pânză

În prezent, salariile şi primele jucătorilor pot ajunge şi la sute de mii de euro. Acum bonusurile de performanţă pot fi extrem de consistente, şi fac ca primele de care beneficiau jucătorii pe vremea lui Niculescu să pară ridicole, cu toate că la momentul respectiv erau considerate foarte utile. "Ţin minte că am primit o dată trei metri de stofă pentru haine, iar altă dată câţiva metri de pânză pentru cearşafuri. Astfel de recompense par ridicole acum, dar în acele vremuri ne erau foarte utile. E adevărat, mai luam şi câte o primă de joc ce era echivalentă cu un salariu lunar"