Acesta a explicat cum vede și ce înțelege un artist din tragedia care a avut loc în Italia, în urma căreia 250 de persoane și-au pierdut viața, printre care și 5 români.
"E un moment foarte greu pentru oameni, fie ei români sau orice altă nație, și evident că momentul unui cutremur este, pe orice plan, un șoc care ne face să ne gândim iar și iar la ce înseamnă să fii în viață. Suntem cutremurați și pentru mine ceea ce este important este să înțeleg, ca artist, dacă există ceva pozitiv în acest dezastru. Pentru că, sigur, durerea, disperarea, frustrarea ies din noi toți. Dar oare acest lucru care se numește cutremur are un sens, există ceva din care să învățăm ceva? Pentru mine, ca artist, este important să știu că fiecare moment, mă gândesc la cei care nu mai sunt printre noi, că fiecare moment al vieții trebuie respectat și că nu știi niciodată când va veni clipa", a spus Andrei Șerban.
Regizorul a povestit că a fost nevoit să se autoexileze în SUA de două ori, însă este de părere că, în acest moment, are rost să revină în România pentru că românii doresc să urmărească operele sale de artă.
"Am trecut prin mai multe exiluri. M-am autoexilat, tânăr fiind, când am ajuns la New York, plecasem doar pentru trei luni și mi-am amânat revenirea. Am continuat să lucrez în așteptarea revenirii, am revenit, după 1990, la Teatrul Național și tot ceea ce am făcut acolo a avut o însemnătate, am ajuta, a fost nevoie de mine pentru a deschide teatrul românesc spre o altă calitate. Însă, după trei ani de zile mi s-a pus bețe-n roate din toate părțile și am plecat și m-am autoexilat a doua oară. După care am revenit, pentru că vreau să lucrez în limba me, să lucrez cu tinerii, în special. Simt că publicul are foarte multă dorință de a primi spectacolele pe care le facem împreună și simt că are rost să revin", a susținut acesta.
Referitor la situația globală actuală, Andrei Șerban susține că teatrul trebuie să fie oglinda a ceea ce se întâmplă în prezent, un moment, spune el, care este "exact ca mersul pe sârmă" pentru politicieni.
"E greu de spus, pentru că în 1990 publicul venea cu o sete de altceva extraordinară, o sete imensă de schimbare. Și trilogia greacă pe care am făcut-o a însemnat enorm, pentru că afară erau minerii, iar înăuntru erau soldații greci. Era un fel e oglindă a ceea ce se întâmpla afară. Între timp, societatea se schimbă și schimbat. Trebuie și noi, oamenii de teatru, să găsim mijloace noi. Întrebarea este tot timpul aceeași: De ce facem teatru? Și în teatru trebuie să fim tot timpul în pas cu vremea, cu momentul acesta, care este un moment de enormă confuzie, de derută adâncă morală și socială. Nu se știe unde mergem, nici în România, nici în lume, iar teatru trebuie să fie oglinda a ceea ce se întâmplă acum", a explicat artistul.
"Simt o schimbare imensă la nivel global privind migranții, e un moment exact ca mersul pe sârmă. Toți politicienii care nu au deloc o viziune clară a ceea ce trebuie să se întâmple acum. E greu de definit acum unde ar trebui să ne situăm, pentru că, umanitar, ar trebuie să avem foarte multă milă de acești horopsiți, însă văzând că printre ei sunt unii care au bombe și care ne pot distruge în orice moment, este foarte greu să dai un răspuns", a continuat acesta.
Totodată, Șerban a subliniat faptul că oamenii trebuie să se ajute între ei și că arta amintește de fiecare dată acest lucru.
"Rolul artei. Tot ceea ce pot să vorbesc este arta, acolo mă pricep. Rolul artei este să ne reamintească faptul că, oameni fiind, trebuie să ne iubim și să ne respectăm unii pe alții. Iată ce se întâmplă într-o situație de cutremur. La cutremur se vede că oamenii se ajută unii pe alții. De ce trebuie să așteptăm să vină cutremurul? Ei bine, arta ne poate aminti că suntem aici ca să fim oameni", a conchis regizorul.
