Anca Petrescu, ARHITECTA Casei Poporului, a murit

Arhitecta Casei Poporului, Anca Petrescu, a murit
Arhitecta Casei Poporului, Anca Petrescu, a murit

Anca Petrescu, ARHITECTA Casei Poporului, a murit miercuri, la Spitalul de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, după ce intrase în comă la sfârşitul lunii septembrie, în urma unui accident rutier.

27 COMENTARII

ANCA PETRESCU A MURIT. Fostul senator Marius Marinescu a precizat, pentru MEDIAFAX, că Anca Petrescu, cu care a fost coleg în PRM, a încetat din viaţă miercuri, la spital.

El a menţionat că informaţia i-a fost furnizată de către profesorul Ion Lascăr, şeful Secţiei de chirurgie plastică de la Spitalul de Urgenţă Floreasca.

Anca Petrescu era internată la Spitalul de Urgenţă Floreasca, iar de o lună era în comă, după ce a fost implicată într-un accident rutier în judeţul Timiş.

Reprezentanţii Poliţie Judeţene Timiş au spus că accidentul în care a fost rănită Anca Petrescu (64 de ani) a avut loc în 5 august, pe drumul Timişoara- Lugoj, în apropierea localităţii Izvin, unde un autoturism Kia şi un Logan s-au ciocnit frontal.

Anca Petrescu s-a născut în 20 martie 1949, la Sighişoara, iar în 1973 a absolvit Institutul de Arhitectură Ion Mincu.

În 1980 a fost desemnată să proiecteze Casa Poporului, în prezent Palatul Parlamentului.

În legislatura 2004-2008 a fost deputat din partea PRM.

ANCA PETRESCU A LĂSAT CASA POPORULUI NETERMINATĂ

Casa Poporului sau fortăreaţa dictatorului Nicolae Ceauşescu, monument ridicat în Epoca de Aur, ascunde în spatele opulenţei şi a uşilor sculptate în lemn, numeroase poveşti. Anca Petrescu, arhitectul care a proiectat Casa Poporului a povestit lucrurile neştiute despre impresionanta clădire. Cât de reale sunt miturile morţilor de pe şantier, al tunelurilor sau care este legătura dintre opulenta clădire şi maidanezi.

Ridicarea unui monument strategic nu a fost pe deplin ideea lui Nicoale Ceauşescu. Încă de pe vremea lui Carol al ll-lea se discuta în cercurile importante ale ţării despre o astfel de construcţie, fără a fi botezată Casa Poporului.

După cutremurul devastator din anul 1977, ideea unui asemenea edificiu a început să încolţească în mintea dictatorului care se afla la putere şi care voia să-şi construiască propriul oraş. Aşa a ajuns Nicoalae Ceauşescu să organizeze un concurs la care au participat 17 colective de arhitecţi, care mai de care mai talentaţi.

ANCA PETRESCU: "Nu am crezut nicio clipă că o să aleagă proiectul meu"

În iarna anului 1982, a avut loc ultima etapă a concursului. Dintre toate proiectele prezentate atunci, unul singur l-a impresionat pe conducător, cel creat de către Anca Petrescu, care la acea vreme avea o temă interesantă de licenţă: dealul pe care urma să fie construită Casa Poporului.

Când tânăra arhitectă a început să schiţeze proiectul Casei Poporului, nu s-a gândit că va ajunge să-l impresioneze atât de mult pe dictator: „Nu am crezut nicio clipă că o să aleagă proiectul meu. Ceilalţi arhitecţi care au participat în concurs aveau nişte titulaturi impresionante, în comparaţie cu mine” , a povestit Anca Petrescu.

Zeci de mii de oameni, trei schimburi, 24 de ore

Un an mai târziu, au început în mod oficial lucrările pe şantierul bucureştean.

Pentru construcţia impresionantei clădiri au muncit în jur de 20.000 de oameni. Timp de şapte ani, în trei schimburi, fără să ţină cont de caniculă sau de ger. Un efort colosal, care a fost răsplătit cu sume importante de bani, după cum spunea arhitecta.

În comparaţie cu muncitorii de pe şantier, arhitecţii erau plătiţi mult mai prost, însă toţi erau răsplătiţi cu aceeaşi suma. Nicoale Ceauşescu nu lua în calcul performanţele individuale sau proiectele pe care aceştia le făceau. Era suficient să fii unul dintre arhitecţii care lucrau pe şantier, alături de Anca Petrescu, ca să fii plătit cu aceaşi sumă care îi era oferită şi ei.

Pe lângă efortul incredibil pe care muncitorii îl depuneau în fiecare zi, aceştia se expuneau unor pericole mari, direct proporţionale cu mărimea şantierului în care lucrau. Pentru mulţi dintre ei, zilele de muncă petrecute în inima Bucureştiului au fost ultimele din viaţa lor.

Morţi şi răniţi pe cel mai mare şantier din Bucureşti

Nu există date oficiale care să ateste numărul de morţi sau de răniţi din acea perioadă. Doar mărturia celor care lucrau acolo mai face astăzi lumină în cazul celui mai mare şantier din Bucureşti al anilor 80.

Şi Anca Petrescu a fost martoră la un accident. În timp ce se afla la muncă, o tânără care stătea pe o scară foarte înaltă s-a dezechilibrat şi a căzut în gol de la zeci de metri. Din cauza înălţimii mari şi a impactului puternic, fată nu a mai avut nicio şansă de scăpare şi a murit imediat, chiar sub ochii celor de pe şantier.  

S-a zvonit de-a lungul timpului, că din oridinul lui Nicolae Ceauşescu ar fi fost omorâţi o mare parte dintre cei care lucrau la clădirea-monument din Capitală. Motivul ar fi fost unu cât se poate de simplu: oamenii morţi nu mai vorbesc. Şi în felul acesta  dictatorul şi-ar fi putut păstra secretele din subteren.

Anca Petrescu infirmă categoric aceste zvonuri: „Dacă cineva murea pe şantier, imediat apărea  Procuratura Militară. Lucrările erau oprite şi se făceau cercetări amănunţite ca să se descopere din vina cui s-a produs accidentul. Nu este nimic adevărat din toate poveştile acestea” , a povestit ferm arhitecta.

Tuneluri secrete, buncăre antiatomice şi galerii subterane

Mai exact, două buncăre antiatomice şi un adăpost antiaerian în stare de funcţionare se odihnesc sub Casa Poporului. Galerii care se întind pe câteva niveluri  şi tuneluri de fugă sunt părţi normale ale unei  asemenea construcţii, spunea Anca Petrescu: Dacă în cazuri de urgenţă cineva se adăposteşte în buncărele de sub Casa Poporului, trebuie să iasă de acolo într-un fel sau altul. Acesta este rostul unor tuneluri de fugă. Cât despre un oraş plutitor subteran, nici nu poate fi vorba” .

Ce bogăţii se ascund în Casa Poporului?

Edificiul din mijlocul Bucureştiului a doborât de-a lungul timpului numeroase recorduri. Este a doua clădire din lume, raportându-ne la numărul de metri pătraţi, cea mai mare clădire administrativă, cea mai masivă, dar şi cea mai scumpă clădire din lume.

Adevăratele comori din interiorul construcţiei sunt numeroasele sculpturi în marmură. La acestea se mai adaugă 700 de candelabre de cristal şi uşi sculptate în lemn, care valorează o adevărată avere. Laminatoarele din bronz turnat sunt unice şi reprezintă o adevărată comoară ascunsă între pereţii Casei Poporului.

Nici decoraţiunile din interiorul încăperilor nu sunt ieftine: covoarele enorme, draperiile create manual şi clanţele din metale rare alcătuiesc opulenţa clădirii. Pe lângă acestea, monumentul este decorat cu sculpturi din ipsos, făcute în acea vreme în mărime naturală. La rândul lor, decoraţiunile sunt înfrumuseţate cu foiţe subţiri de aur.

Decoraţiunile care înfrumuseţează holurile Palatului, au fost create manuale de către arhitecţii din echipa Ancăi Petrescu. Se lucra pe o scara de 1 la 1, adică în mărime naturală. Pentru că nu aveau la dispoziţie tehnologia de acum, pentru a obţine un anumit model, îl desenau în mărime naturală. O muncă minuţioasă şi în care nu era loc de greşeală.

Vizitele lui Ceauşescu pe şantier

În fiecare zi de sâmbătă, dictatorul pleca de acasă la ora 6.00 şi făcea vizite pe şantiere din Bucureşti. La ora 14.00, era în fiecare săptămână, la cel mai mare şantier din Capitală. Însoţit de cele mai multe ori de către miniştri, Nicolae Ceauşescu venea să vadă cum decurg lucrările. Arhitectul-şef trebuia să îi prezinte evoluţia construcţiei. Tot în cadrul acestor vizite, trebuia să i se pună la dispoziţie planul de muncă pentru săptămâna care urma. Uneori venea însoţit şi de Elena Ceauşescu, soţia sa, dar de cele mai multe ori, în vizitele oficiale de pe şantiere, prefera compania altor oameni din stat.

Dacă erau lucruri care îl nemulţumeau pe şantier, începea o discuţie cu omul desemnat să supravegheze evoluţia lucrărilor: arhitectul-şef.

Se întâmpla să nu îi placă anumite lucruri, dar începea să discute cu mine. Nu era o persoană pretenţioasă din punctul acesta de vedere. De obicei, se ştia ce avem de făcut şi nu aveai cum să nu faci”, povestea Anca Petrescu.

Uranus, cartierul sacrificat pentru construcţia Casei Poporului

În spatele grandorii şi al dimensiunilor impresionante de care se bucură, Casa Poporului a fost un adevărat dezastru pentru cartierul Uranus, o parte a vechiului Bucureşti, care astăzi mai există doar în amintirea oamenilor.

Aici trăiau liniştite zeci de mii de persoane, în case modeste, decorate cu grădini simple. Existenţa liniştită le-a fost zdruncinată când Nicolae Ceauşescu s-a gândit să îşi construiască propria fortăreaţă. Ambiţia extremă a “primului architect în stat”  a fost motivul care a condus la o invazie a buldozerelor comuniste pe teritoriul vechiului cartier. Invazie, care s-a terminat cu un triumf al maşinăriilor dirijate chiar de către dictator.

Potrivit istoricilor, o cincime din Bucureştiul care exista odinioară a fost pur şi simplu şters de pe hartă la ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Şi dramele nu s-au oprit aici. Familiile rămase fără locuinţe şi fără agoniseala de-o viaţă au fost obligate de regim să se mute în blocurile din apropierea fostului cartier.

Nu au fost mulţi cei care au reuşit să treacă cu bine peste „testul”  impus de către conducătorul statului:După ce au fost luaţi din case de sistemul comunist, o parte dintre aceştia s-au sinucis sau au murit de inimă rea” , după cum povesteşte istoricul Dan Falcan.

Zeci de mii de clădiri-monument, puse la pământ

Case, biserici şi spitale, în jur de 40.000 de mii de construcţii. Toate au căzut victime ale ambiţiei lui Nicolae Ceauşescu de a rade de pe faţa pământului „tot ce era vechi” . O practică des întâlnită de-a lungul istoriei printre nume marcante: “Şi Napoleon al II-lea a făcut acelaşi lucru. A dărâmat monumente valoroase, fără să-l intereseze, doar pentru a-şi construi Noul Paris” , aminteşte Dan Falcan.

Mănăstirea Văcăreşti deschide lista clădirilor-monument ce au fost dărâmate la ordinul strict al dictatorului. Specialiştii consideră demolarea lăcaşului ca fiind o adevărată “crimă culturală” din istoria României. Odată cu Mănăstirea Văcăreşti au mai fost demolate peste 20 de biserici şi mănăstiri, precum Sfântul Nicoale Crângaşi, Sfânta Vineri sau Sfântul Spiridon. O parte dintre acestea au fost reconstruite, după căderea regimului, dar nu mai păstrează aerul autentic de odinioară.

Maidanezii, moştenire de la construcţia Casei Poporului

Pe lângă pagubele culturale şi dramele familiilor rămase fără case, au luat naştere noi probleme sociale. Când locuitorii cartierului Uranus au fost obligaţi să îşi părăsească curţile, şi-au părăsit şi câinii pe care îi aveau. Şi aşa, în zeci de ani, s-a ajuns la situaţia actuală din Bucureşti, în care câinii fără adăpost sunt o adevărată povară pentru autorităţi.

Lucrările nu sunt terminate la Casa Poporului

După revoluţia din anul 1989 toate lucrările au fost sistate. A urmat un lung proces prin care locuitorii ţării erau întrebaţi dacă vor să demoleze construcţia aproape terminată. Un număr foarte mic dintre aceştia au ales ca gigantul din Capitală să fie demolat şi aşa a ajuns să i se găsească o întrebuinţare clară. 

Pentru că este vorba despre o clădire impresionantă,  cu o suprafaţă de 370.000 de metri pătraţi şi 84 de metri înălţime, trebuie ca ventilaţia din interiorul acesteia să fie ireporşabilă. Lucru care nu se întâmplă în acest moment în Casa Poporului, după cum poveşteşte chiar arhitecta şi deputate Anca Petrescu.

Ferestrele căptuşite cu trei foi de geam şi pereţii groşi de peste un metru nu permit o aerisire corectă a întregii clădiri. Cum lipsa fondurilor este o mare problemă, abia acum s-au reluat planurile de finalizare a zonelor  

Adaugă părerea ta

  • Connect
Autorul este singurul responsabil pentru comentariile postate pe acest site si isi asuma in intregime consecintele legale, implicit eventualele prejudicii cauzate, in cazul unor actiuni legale impotriva celor afirmate.

Comentarii existente

11 -1
str.
31 oct 11:45
La 28 de ani fetele noastre colcaie prin baruri, cafenele si cluburi; o arhitecta de mare valoare care nu este apreciata de generatia cocalarilor, dar care va ramane in istorie ca arhitecta Casei PoporuIui; a fost un geniu facut harcea-parcea de loaze; politicienii de doi bani au lipit tablouri uriase colorate de hartie pe peretii interiori ai cladirii si nici acum nu le-au dezlipit, nu-i deranjeaza kiciurile.
Răspunde
1 -10
Stroie
31 oct 11:04
Primul lucru a unui om de conceptie e sa gaseasca si sa gindeasca utilitatea cit mai eficienta a ceace concepe , pentru semenii din jur, sa ie poti lasa bunuri in folosinta utile , eficiente . Daca construesti si pui pe altii sa plateasca huzurul ce si-l doresc unii nu mai e opera de arta ci e arta de a opera la standarde grandioase minciuna , fatarniciea a unor indivizi care nu au scrupule . A stiut de la inceput ce pune pe hirtiea de calc . Un mamut sa intimideze prin marime populatiea GRANDOAREA unor oameni care se vor eternizati in acel loc un mausoleu al stafiilor . Salignii la asta sa gindit cind a facut podul si silozurile nu la mausoleuri.
Răspunde
7 -2
a.a
31 oct 11:36
2 Nu ai deloc dreptate; daca faraonii nu-si faceau piramidele, acum n-am mai fi avut de ce sa ne mai minunam; sau statuile din Insula PasteIui., sau palatele arabe, turcesti..etc..etc... toate constructiile grandioase sunt superbe, superbe...
5 0
terestrul
31 oct 12:08
5 Draga Stroe,acest om de conceptie,cum spui tu, a facut totul la comanda. Altcineva a gandit utilitatea constructiei.Ceausescu a comandat constructia. Putea sa i se opuna cineva??? Nu ai trait in acele vremuri??? Poate ea s-a gandit la inutilitatea proiectului.Putea sa-l contrzica??? Avea cineva curajul in acele vremuri?? Cu siguranta,NU!!! Daca nu facea ea, in mod sigur se gasea alt arhitect,dar construirea Casei Poporului tot se se facea.
3 -3
sima lucian
31 oct 11:03
Intr-o tara civilizata pentru un asemenea om care si-a iubit si respectat meseria,si care a realizat ceva ce putini ar fi in stare sa faca,ar fi fost doliu national.Pentagonul a fost construit pe bucati,aici totul este proiectat si executat cap-coada.Pentru ce este folosita constructia este cu totul altceca.Dumnezeu sa te odihneasca.
Răspunde
4 -1
terestrul
31 oct 10:35
Aici este vorba doar de ce a reusit sa realizaze aceasta femeie,,geniu,,.Sa reusesti sa gandesti si sa pui pe tapet un asemenea munument arhitectural, la doar 20 de ani,este ceva ce merita toata consideratia. Faptul ca este sau nu utila,ca ne putem mandrii cu o asemenea constructie sau nu,asta tine de cu totul altceva si nu avem niciun drept sa i le punem in carca.
Răspunde
3 -4
Stroie
31 oct 09:43
Sa construesti e frumos dar ceva util sa ai si un profit unde e profitul ? in cotetul ala imens sunt numai gaini ne ouatoare care maninca graunte cu toptanul afacere paguboasa pentru romini . Un mar cu viermi in el .
Răspunde
10 -6
mogul
31 oct 09:11
a lasat ceva in urma ei . un monument cu care Romania se mandreste . imi pare rau. Dumnezeu s-o odihneasca !
Răspunde
5 -5
Antonie
31 oct 09:08
Sincere condoliante familiei,Dumnezeu sa o odihneasca .A fost un om de valoare ,daca a conceput o asemenea constructie monumentala.Chiar daca unora nu le place , eu respect aceasta constructae pentru ca in ea este forta,talentul si priceperea a zecilor de mii de romani,dintre care si-au dat si viata.Ma inclin acestor oameni care au creat cu mainile lor fiecare centimetru patrat din ceea ce are Casa Poporului.Trebuie sa apreciem ca TOATE lucrurile au fost facute in Romania.Nimic nu a fost adus din afara.Mai poate acum Romania sa fac acele piese numai in tara ,cand fabricile au fost distruse?Ar trebui valorificata aceasta superba constructie ,care sa aduca bani multi.Ea insa ,,mananca,, bani.Nu-i totul sa adapostim acolo niste parlamentari si senatori care nu fac mai nimic pentru popor,desi poporul le-a dat ce-i mai bun si frumos,nu-i totul sa stea niste birouri goale...o minte creativa ar putea gasi rostul fiecarei incaperi care sa fructifice acesta imensa munca.Se poate face acolo sali de conferinta publica,intalniri internationale,tot suntem in UE.S-ar putea face o biblioteca publica cu carti in toate limbile pamantului,s-ar putea face un cazinou,niste sali de fitnes,o gradinita cum spunea cineva,chiar o scoala particulara sau mai multe.un muzeu care sa arate istoricul ridicarii acestui monument,ar atrage si straini,iar buncarele ar fi si ele valorificate,macar intre anumite ore si zile de vizita,poate avea si un mare magazin .universal,unele spatii pot fi inchiriate ...Casa Poporului trebuie ,,pusa la treaba,, macar sa scoata miliardele de euro care s-au investit.
Răspunde
5 -5
OfDoamene
31 oct 08:53
Casa Poporului si bulevardul din fata ei sunt cele mai "fotografiate" obiective din Bucuresti de catre turistii straini care ne bantuie tara.
Am avut ocazia sa vorbesc cu astfel ce indivizi de pe meleaguri straine, ingineri constructori in tarile lor, care au vazut-o si la exterior si in interior, oameni ce o apreciau numai cu superlative.
In schimb vaz ca "specialistii' notrii in manele o apreciaza ca atare...
Asa a fost, asa va fi intodeauna in tara asta. Vor fi niste unii care sa huleasca munca si realizarile altor conationali.
PS Un singur lucru as vrea sa zic. Ma refer la cartierul URANUS care a fost practic adus in agonie de cutremurul din 77.
Faceam baschet la o sala aflata intre "motanul Negru" si "arsenal" si trebuie sa spun ca preferam sa merg pe mijlocul drumului de frica ca vre-un "monument" , cum se zice in materialul asta, sa nu cada pe mine, ca 99% din ele aveau proptele din trunchiuri de brad...
Dar am uitat si varsam minciuni pe net !
Răspunde
9 -5
Atilla
31 oct 06:53
Ea a prezentat doar un proiect si a fost ales.E un privilegiu personal.Dar va scapa un lucru.....Probabil s.-a bucurat pentru moment ca proiectul ei a fost ales insa miza fiind mare si prezenta lui Ceausescu pe santier sigur i-a afectat viata personala o perioada de timp.Sper ca mai tarziu sa adaotat la acel mod de viata stresant.O consider o valoare.
Răspunde
8 -7
ia maneaua !
31 oct 05:38
Magaoaia aia place teribil de mult doar manelistilor . Pe restul doar ii impresioneaza dar numai cand o vad prima data . Apoi trece in anonimat .
Răspunde
Afișează mai multe comentarii
print