ANALIZĂ. Un "plebicist" absurd pentru Bucureşti

Prin definiţie şi logică juridică elementară un referendum e o procedură prin care cetăţenii sunt chemaţi să aprobe sau nu o măsură concretă care va deveni obligatoriu text de lege în cazul în care răspunsul e “da” sau nu va mai putea fi adoptată, în cazul contrar.

Francezii au fost chemaţi să aprobe reducerea mandatului prezidenţial la cinci ani şi au spus “da”. În Ungaria s-a organizat un referendum pentru acordarea cetăţeniei maghiarilor din diaspora şi cetăţenii nu l-au validat. În Elveţia a fost supus referendumului dreptul musulmanilor din confederaţie de a construi minarete pe lăcaşurile de cult şi răspunsul a fost “nu”. În România cetăţenii au fost chemaţi la referendum ca să aprobe Constituţia din 1992, modificările ei din 2003 sau demiterea lui Traian Băsescu în 2007, cu rezultatele ştiute.

Referendumul aprobat miercuri seară de Consiliul General al Municipiului Bucureşti ignoră total această logică elementară. Cinci dintre întrebările lui sunt absurde, ele aparţin zonei sondajelor de opinie şi nu cer aprobarea niciunei măsuri concrete. Celelalte două sunt legate de problema în discuţie dar sunt formulate confuz şi induc, prin formulare, răspunsul.

Suntem mulţumiţi cu felul în care s-a dezvoltat oraşul? Vrem mai multă curăţenie? Vrem cheltuieli mai mici cu administraţia? Ştim cu toţii răspunsul la asemenea întrebări, nu e nevoie de niciun referendum. Dar, mai mult decât atât, ce mâsuri vor fi luate dacă referendumul e validat? Vrea CGMB un fel de cec în alb să facă curăţenie şi disciplină în oraş? Toate astea încalcă flagrant însăşi logica referendumului.

Vrem ca oraşul să fie condus de primarul general şi de CGMB? Păi asta se întâmplă din 1992 încoace. Toate oraşele europene şi nu numai sunt conduse aşa. Dacă, prin absurd, răspunsul ar fi “nu”, care ar fi soluţia? O juntă militară?

Vrem o arhitectură unitară pentru tot Bucureştiul? Întrebarea vizează direct dezordinea totală din dezvoltarea urbanistică dar aşa formulată e şi ea absurdă. Unitatea arhitectonică e posibilă numai pe cartiere, pe zone cu specific nu pentru “tot Bucureştiul”. Ce facem, unificăm arhitectonic Drumul Taberei cu centrul istoric? Sau Ferentarii cu cartierul Primăverii?

Cele două întrebări care au în vedere noua Lege a Capitalei propusă de Elena Udrea sunt la rândul lor confuze şi nu validează un set de propuneri concrete. "Vă doriţi o Capitală cu 6 sectoare şi o singură administraţie?” ."Vă doriţi o Capitală cu 6 sectoare şi 7 administraţii?". Sunt formulări vădit polemice din care nu rezultă cum vor fi aleşi primarii de sector în noua administraţie, (Legea Udrea vorbeşte despre alegerea lor în CGMB) sau despre cum ar fi împărţite atribuţiile în noua variantă centralizatoare. În fond, e vorba despre un alt cec în alb cerut cetăţenilor. Ulterior unui eventual vot pozitiv, sunt posibile orice variante tehnice deşi publicul nu a aprobat nimic concret.

Referendumul aprobat miercuri e unul profund electoral. PDL doreşte să obţină nu numai aprobarea unor măsuri dar şi un blam public la adresa actualei administraţii, cu un an înainte de alegeri, deşi problemele supuse discuţiei sunt rezultatul tuturor conducerilor pe care le-a avut oraşul de două decenii încoace.

Dacă această formulă de consultare va fi pusă în practică vom cheltui degeaba o sumă mare de bani iar ulterior nimic nu va fi clar. Anul de până la alegeri va fi plin de discuţii contradictorii despre ce a aprobat, de fapt, cetăţeanul care nu a fost întrebat, în concret, nimic.