A devenit limpede că măsurile Ankarei devin la fel de îngrijorătoare ca şi lovitura de stat. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem de azi înainte este: „Ce urmează?”. Ce ar trebui să scrie într-o eventuală strategie de ţară după multiplele crize care macină astăzi entităţi pe care le credeam la un moment dat sacrosante şi nepieritoare: UE şi NATO?
„Tot ce e solid se topeşte în aer, tot ce este sfânt este profanat…”, scria bătrânul Marx despre modernitatea europeană. Aceasta este şi condiţia noastră strategică de azi. Nimic din ceea ce ştiam ieri nu mai este valabil. În această lume, România euroatlantică va trebui să îşi regândească, cu luciditate, poziţia şi mizele.
