Este extrem de greu să se facă diferenţierea între o amprentă umană şi cea a unui koala. Numai în urma unei analize detaliate la microscop se poate descoperi provenienţa amprentei digitale. Până acum s-a descoperit că un număr destul de mare de specii de animale, precum cimpanzeii şi gorilele, au amprente.
Ceea ce este uimitor la koala este faptul că amprentele lor au evoluat independent. Pe axul evolutiv al vieţii, primatele şi strămoşii koala de azi au mers pe drumuri diferite încă de acum 70 de miloane de ani. Deci întrebarea următoare este legitimă: cum se explică faptul că ursul koala prezintă o caracteristică comună cu aceste primate deşi au evoluat complet independent? Potrivit oamenilor de ştiinţă, această specificitate a vârfului degetului s-a dezvoltat mult mai recent în istoria evoluţionistă a mamiferului marsupial. Într-adevăr, rudele sale apropiate, precum marsupialele wombat şi cangurii, nu o deţin.
De ani de zile, specialiştii încearcă să lămurească problema originii amprentelor digitale. O echipă de cercetători de la Universitatea Adelaide, din Australia, a afirmat că această caracteristică s-ar explica prin modul de prehensiune (capacitatea animalului de a apuca obiectele).
Koala foloseşte prehensiunea pentru a apuca un snop de frunze şi a le duce la gură atunci când vrea să se hrănească urcând pe verticală pe ramurile eucaliptului. Oamenii de ştiinţă afirmă că aceste amprente ar fi apărut ca urmare a influenţelor mecanice multidirecţionale asupra pielii induse de modul de prehensiune. Aceste forţe trebuie estimare cu precizie pentru a putea controla mişcările degetului, ceea ce necesită o organizare ordonată a suprafeţei pielii. Prin urmare, amprentele ajută la o mai bună acţiune de prehensiune.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M