“În ciuda opţiunii foarte clare şi fără rezerve pe care o făcusem pentru Facultatea de Comerţ Exterior, n-aş putea spune că am fost unul dintre studenţii cei mai asidui ai acestei facultăţi. Aş putea spune chiar – parafrazând o expresie la modă acum, dar necunoscută pe atunci – că eram un fel de “visiting student”, îşi aminteşte Voiculescu.
Actualul preşedinte fondator al PC invocă un episod amuzant din tinereţe: o şedinţă la primul său job “Lângă mine – hazard, calcul sau lucrătura Diavolului – se aşează cea mai frumoasă fată din Tehnoforest. Ce ochi negri şi minunaţi! Ce păr brunet, revărsat pe umeri! Tuturor bărbaţilor demni de acest nume li se scurgeau ochii după ea! Şi contabilului-şef. Şi directorului. Ba chiar şi tovarăşului ministru, de la tribuna de la care făcea, competent şi vigilent, analiza muncii, subliniind realizările colectivului dar neuitând să critice aspectele care mai trebuiau îmbunătăţite. Trebuie precizat de altfel că, pe cât era de frumoasă fata, pe atât era de serioasă – inaccesibilitatea făcând-o cu atât mai atrăgătoare. Scena acţiunii era sala de şedinţe din blocul Continental, dărâmat la cutremurul din ’77. În sala era foarte cald. Sensibila fată de suferinţa aproapelui, fata îşi scoate batista şi începe să-l tamponeze pe acesta, ca să nu-i curgă transpiraţia pe gât. Aproapele – amintesc acest detaliu – eram eu, şi mă simţeam foarte bine în această postură. Mai puţin bine s-a simţit însă tovarăşul ministru care, sesizând scena cu ochiu-i vulturesc, a tunat de la tribună, ca Zeus în momentele de proastă dispoziţie: „Hei, voi 2, aia de colo! Noi ne batem cu planu’, şi voi vă giugiuliţi? Afară imediat!”, povesteşte Voiculescu.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M