Amintiri trăsnite din copilăria politicienilor GALERIE FOTO

Primii 7 ani din viaţă, copilul Traian Băsescu i-a petrecut la Basarabi, în judeţul Constanţa. De acolo are şi cele mai multe amintiri. "Ce mai tare joacă era în spatele casei", spunea Traian Băsescu, "unde era un atelier de fierărie şi aveau carbid".

"Puneam carbid şi apă în groapă, astupam cu cutia şi lăsam să scoată gaze carbidul, iar de la distanţă, cu nişte feştile, dădeam foc, pt că făceam o gaură în fund, în fundul cutiei", povesteşte Traian Băsescu.

Aceasta era doar una din distracţiile copilăriei. Traian Băsescu se mai amuza şi când punea capete de chibrit în staniol, le puneam pe şina tramvaiului şi pocneau: "Noi ne distram că se speriau studenţii. Atâta minte aveam atunci".

Fostul preşedinte, Ion Iliescu, are insă amintiri mult mai paşnice despre anii copilăriei. "Copilăria mi-am petrecut-o în casa bunicului, Vasile Iliescu, la Olteniţa. Era un om evlavios (...) ducea o colivă pentru a fi sfinţită la slujba de la biserică. Noi copii îl aşteptam cu nerăbdare, la întoarcere, pentru a gusta din colivă (...)", scrie Iliescu pe blogul personal.

Născut într-un sătuc liniştit de munte, premierul Emil Boc nu s-a dat înapoi de la îndeletnicirile vieţii la ţară. Micuţul Emil muncea din greu alături de părinţii săi. "Am făcut rame la viaţa mea, mă punea taică-miu cu maica-mea să slefuiesc ramele", îşi aminteşte Boc.

Mai mult, actualul premier trebuia să ducă gâştele la apă sau să cosească iarba. Avea şi o pasiune: să mănânce pepeni, cu tot cu sâmburi. "Copilăria la ţară e altfel decât la oraş", spunea la un moment dat premierul. Cel puţin, te căleşte. "La câţi bulgări de zăpadă am avut parte în copilărie, un bulgăre în plus nu mă sperie", spunea Boc în cadrul unei conferinţe de presă.

Deşi acum duce un trai lipsit de griji, Elena Udrea spune că viaţa nu a ţinut-o mereu departe de greutăţi. "Ştiu prea bine ce sunt lipsurile. Am crescut în perioada comunistă, aşa că ştiu prea bine ce sunt lipsurile. Ciocolata era un lux. Nu am văzut Pepsi sau Coca Cola până la 14 ani, când a avut loc revoluţia. Am avut partea mea de stat la cozi la ouă şi cartofi. Am avut însă norocul de a trăi într-o familie unită, care a încercat, chiar şi în acele vremuri dificile şi cu nivelul ei modest, să îmi asigure lucrurile de care aveam nevoie, fie că era vorba de haine şi încălţăminte, fie de păpuşi, cum îşi doreşte orice fetiţă", scrie Elena Udrea despre primii ani ai vieţii sale.

Mai idilice însă, parcă aproape de poveştile lui Creangă, sunt amintirile lui Crin Antonescu despre copilăria petrecută la Tulcea: "Era acolo o lume foarte colorată, un fel de Românie în miniatură (...) Gălăgia nu se oprea aproape niciodată, dar pentru copii era un paradis. Curtea avea trei ieşiri, te puteai juca în voie şi puteai scăpa uşor cu fuga ori de câte ori scoteai din sărite pe cineva"