Raportul Tismăneanu nu este prima încercare de înfierare a comunismului. În ultimii 17 ani, o serie de istorici dar şi politicieni au avut nu mai puţin de 10 încercări.

La începutul anilor 1990, Ion Iliescu scoate PCR în afara legii, printr-un decret prezidenţial, act pe care îl anulează câteva zile mai târziu.

Pe 30 decembrie 1990, Gabriel Liiceanu lansează un "Apel către lichele". Tot el iniţiază seria de volume "Procesul comunismului", demers căruia i se alătură iniţiative precum "Memorialul Sighet" al Alianţei Civice, revista "Memoria" sau documentarul "Memorialul durerii".

Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei propune scoaterea fostelor cadre militare de partid din Armată. În martie 1990, este lansat cel mai important document anticomunist, "Proclamaţia de la Timişoara", care cerea interzicerea dreptului de a candida pentru primele trei legislaturi foştilor activişti comunişti şi foştilor ofiţeri de Securitate.

Tot în primăvara lui 1990 a început Fenomenul Piaţa Universităţii. Şapte ani mai târziu, 35 de deputaţi finalizează proiectul Legii Lustraţiei. În 1999 este aprobată legea Ticu prin care ia fiinţă CNSAS şi care oferă acces la dosarele Securităţii.

În 2005, deputaţii PIN Cozmin Guşă, Lavinia Şandru şi Aurelian Pavelescu depun proiectul legii "antinomenclatură". În acelaşi an, un grup de liberali depun la Senat un nou proiect de lege pe tema lustraţiei.

Primăvara lui 2006 aduce o nouă încercare de condamnare a comunismului: reprezentanţii mai multor ONG-uri solicită într-o scrisoare deschisă preşedintelui Băsescu să condamne regimul comunist. La scurt timp, şeful statului anunţă înfiinţarea Comisiei Tismăneanu.