“Hrebenciuc a avut un rol covârşitor în toate momentele negative ale României de după 1990. Campania din 1996 - când parcă ar fi vrut să distrugă partidul,Apoi evenimentele din ianuarie 2007 – mai ales asta este de neiertat la scara istoriei. Erau trei acţiuni pe masa lui Mircea Geoană în ianuarie 2007: să sprijinim un guvern minoritar liberal, să-l suspendăm pe preşedinte şi să depunem moţiune contra lui Macovei. Toate trei aveau analize foarte clare ce se întâmplă dacă faci aceşti trei paşi. Geoană i-a făcut pe toţi trei. Exclusiv datorită influenţelor lui Hrebenciuc, care i-a asigurat şi pe liberali şi pe pesedişti că totul va merge perfect. A mers, în sensul că în doi ani s-au cheltuit 40 de miliarde de euro fără nici o logică. Ţara a fost îndatorată mult mai mult decât în vremea lui Ceauşescu. Numai că atunci s-a plătit cu viaţa, iar acum Hrebenciuc este lider de grup la Camera Deputaţilor”, afirmă Teodorescu într-un interviu acordat VoxPublica.
Totuşi, scaunul de preşedinte al României, Geoană nu l-a pierdut doar din cauza lui Hrebenciuc, adaugă Alin Teodorescu: “Da şi nu, Geoană a pierdut alegerile în momentul în care şi-a dat acordul să se facă guvern cu PDL. Când a semnat hârtia şi-a semnat înfrîngerea ... A fost o greşeală politică uriaşă. Era să fie învingător la un moment dat. Dar nu pentru că a fost el bun. Ci pentru că Băsescu a fost mai slab ca de obicei. În România, Geoană a câştigat. A pierdut în străinătate. Exact cu cât îi lipsea...”
Teodorescu crede că nu vizita lui Geoană la Sorin Ovidiu Vântu sau episodul “Timişoara” au influenţa soarta alegerilor: “Nu a avut niciun efect. Au efect public, în spiritul public, le analizează oamenii, dar în electorat, nu. Electoratul român este într-o fază foarte interesantă: din 2004 este indecis. Cine câştigă în România, câştigă aproape la egalitate cu ceilalţi. La preşedinţie a fost 50-50 cu Năstase, 50-50 a fost cu Geoană. La alegerile locale din 2008 31-31, apoi europarlamente şi parlamentare tot 31-31. Deci electoratul este complet indecis. Îi dispreţuieşte pe toţi. Şi nu poate alege decisiv. Eu nu îmi aduc aminte să fi văzut după 1990 o perioadă în care niciun politician să nu treacă de 30% încredere. Acum singurul care depăşeşte 30% este Mugur Isărescu, dar el nu este politician. Nici în perioada cea mai neagră, Emil Constantinescu nu avea sub 35%.”
Mai multe, pe VoxPublica.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M