Tudor s-a apucat de arbitraj tocmai pentru că nu a mai putut juca fotbal, el având 18 ani în momentul Revoluţiei, scrie ProSport. În decembrie 1989, Tudor era legitimat ca junior la Voinţa Bucureşti.
"Nu se pune problema să mă consider a fi erou, pentru că am fost unul dintre sutele de mii care au luptat. Doar cei care şi-au pierdut viaţa sunt eroi", a spus Tudor.
Participant activ la evenimente, Tudor a fost împuşcat în ambele picioare, când se afla în apropierea actualei Pieţe Charles de Gaulle. "Împreună cu un prieten, încercam să mai ducem mâncare, apă sau muniţii soldaţilor care luptau pentru libertate. Unul dintre aceştia m-a rugat să-i încarc un rezervor de armă, dar după ce i l-am dat, o rafală de gloanţe a teroriştilor mi-a zdrobit ambele tibii", şi-a amintit Tudor.
La spital, doctorii i-au explicat că gloanţele care l-au lovit erau unele cu vârf crestat, unele concepute special pentru a distruge orice tip de ţesut. "O bucată se oprise între un nerv şi o arteră, iar situaţia era foarte grea. Dacă încercau să mi-o scoată, aveam mari şanse să paralizez la acel picior, iar dacă rămânea acolo s-ar fi putut cangrena şi astfel riscam să mi se amputeze membrul. A fost greu, dar până la urmă s-a terminat cu bine", a precizat actualul arbitru.
"Îmi amintesc cu nostalgie de perioada în care jucam fotbal şi spun sincer că mi‑aş fi dorit să urmez cariera de jucător. Din păcate, nu a fost să fie, dar trebuie să văd şi partea bună, fiindcă sunt sigur că nu aş fi ajuns la acelaşi nivel pe care l-am atins ca arbitru", a mai spus Tudor.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M