Alexandru Arşinel: M-a atins faptul că sunt considerat unul dintre cei mai de încredere români

Nu preau ştiu cum să îl introduc pe Alexandru Arşinel. Mi s-a părut un personaj destul de paradoxal. Amuzant, dar serios, credincios, dar pragmatic, fără regrete, dar cu nemulţumiri. Pe scurt, un om destul de complex care vorbeşte cu lejeritate despre moarte şi cu decenţă despre politică. Ceea ce e cam greu.

TABU.RO: Când v-am sunat m-aţi întrebat al câtelea actor pe care îl intervievez sunteţi. V-am spus că al patrulea şi mi-aţi replicat: “Păi cum? Ca eu ies mereu pe locul doi în clasamente!”. După cine?

ALEXANDRU ARŞINEL: Eee, ştim cu toţi. După Florin Piersic. Dar asta se întâmplă doar uneori. Mă gândesc la 10 pentru România pentru că este singurul sondaj sau clasament serios de la noi deoarece ţine seama de public. Meseria noastră e pentru public. Dar am ieşit o dată şi pe locul 1 şi de 3 ori pe locul doi, iar anul trecut am luat un premiul de excelenţă. Mă cam laud şi nu e bine.

T.RO: De ce credeţi că iese Florin Piersic pe locul 1 şi dumneavoastră pe locul 2?

A.A.: Nu ştiu. Dar vreau să îţi spun că pe mine mă surprinde chiar şi locul al doilea. Nu am urmărit niciodată să obţin o poziţie care să îmi declanşeze atâtea gânduri sau atâtea semne de întrebare. Nu am urmărit decât să încerc să ajung la inima şi sufletul spectatorilor. Am urmărit, cu teamă, ca vorbele mele să ajungă la spectatori şi să nu cadă în fosă. Uite că publicul, uşor, uşor, m-a acceptat. Am o carieră de aproape 50 de ani. Clasamentele astea au început să fie făcute doar în ultimii ani. O altă clasificare care pe mine m-a atins extrem de tare e faptul că sunt socotit unul dintre cei mai de încredere români.

T.RO: De ce credeţi că un actor de comedie ca dumneavoastră a ajuns nu doar să stârnească râsul, dar şi încrederea?

A.A.: Genul pe care îl reprezint eu ca actor şi ca director de teatru nu este altceva decât oful oamenilor pus pe scenă. Mai tot timpul am făcut asta. Inclusiv la Grădina Boema înainte de ’89. Puiu Maximilian, Vasile Veselovschi, Biţu Fălticineanu care scriau atunci pentru noi, scriau, de fapt, pentru oamenii din popor. Erau o baricadă a revistei româneşti. Acolo se spuneau lucruri extrem de curajoase. Boema a fost o locaţie în care oamenii îşi găseau doza de optimism şi speranţă.

T.RO: Da, dar pentru încrederea de care vorbiţi, nu cred că e suficient să fiţi un actor care spune frumos un text pe scenă.

A.A.: E adevărat. Cred că am făcut mai mult de atât. În toate declaraţiile pe care le fac sau interviurile pe care le dau, eu am încercat să fiu cât mai aproape de o relatare a realităţii româneşti în limita bunului simţ al unui om care se poate detaşa de latura politică. Fără ură. Simt româneşte, iar oamenii au văzut asta. Citeşte mai mult pe tabu.ro