Ajuns în Islamabad, alpinistul Alex Găvan se luptă cu căldurile şi înceracă să îşi refacă puterile printr-o alimentaţie consistentă. Expediţia pe care a încheiat-o nu i-a lăsat niciun regret, pentru că "succesul înseamnă să te întorci viu", dar provocarea Gasherbrum I rămâne. Într-o transmisie prin telefon de la Islamabad, Alex Găvan:

"Încerc să îmi revin după expediţie, în sensul că în fiecare zi de când am ajuns la Islamabad am încercat să mănânc două-trei fripturi. Zilele petrecute în Islamabad pe căldura şi umiditatea asta de 45 de grade au devenit insuportabile.

Înainte de ascensiunea pe Gasherbrum I spuneam că şansele de reuşită sunt foarte mici. Atâta timp cât ele au existat, cât de mici, eu nu am renunţat. Nu îmi pare rău de Gasherbrum II pentru că ascensiunea nu a fost posibilă, nu din cauza neputinţei noastre, ci pentru că muntele nu a permis-o: condiţiile, zăpezile...Nu am plecat în expediţie ca să mă sinucid sau ca să demonstrez cuiva ceva. Am plecat în expediţie ca să am de unde să mă întorc. Pe orice munte, mai ales la unul de peste 8.000 de metri, succesul înseamnă să vii înapoi viu, fără degerături, fără mâini, picioare rupte sau capul spart. Vârful este un fel de bonus.

Având în vedere că am reuşit o dublă premieră românească - prima ascensiune românească a lui Gasherbrum I şi prima ascensiune a unui vârf de peste 8.000 de metri făcută de un român - nu îmi pare rău de nimic. Într-adevăr, mi-ar fi plăcut să am ocazia să încerc şi ascensiunea pe Gasherbrum II, dar echipamentul nostru din tabăra I şi II a fost imposibil de recuperat, deci, practic, riscul era maxim".