Alegerile legislative din 5 aprilie 2010 au dat câştig de cauză, pentru a treia oară consecutiv Partidului comuniştilor din Republica Moldova. Un rezultat imediat contestat de o parte a opiniei publice şi de formaţiunile din opoziţie. Au urmat vaste mişcări de protest, noi alegeri şi o victorie destul de fragilă a opoziţiei. Cu un preşedinte interimar în fruntea ţării şi o coaliţie insuficient de omogenă, nu se putea vorbi însă de o veritabilă stabilitate politică.
Reprezentanţi ai societăţii civile au declarat ziua de 6 aprilie drept „Ziuă Naţională de Doliu” şi au chemat oamenii să se adune pentru a aprinde lumânări. La 7 aprilie 2009 zeci de mii de protestatari, în mare parte tineri, au protestat în Chişinău, acuzând guvernul comunist de fraude electorale. Protestele paşnice au degenerat în violenţe din cauza unor provocatori infiltraţi în mulţime. Au fost atacate şi ocupate clǎdirile Parlamentului şi Preşedenţiei. Prostestarii au strigat lozinci anticomuniste şi antiguvernamentale, inclusiv în favoarea unirii Republicii Moldova cu România.
Ministerul de Interne de la Chişinău a anunţat că peste 100 de poliţişti au fost rǎniţi în confruntǎri, iar pe 8 aprilie au fost arestate 193 de persoane. S-au înregistrat cel puţin 3 victime iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliţiei.
Partidele de opoziţie au blocat de două ori alegerea candidatului comunist la funcţia de preşedinte, ceea ce a dus la dizolvarea parlamentului şi organizarea de alegeri anticipate pe 29 Iulie 2009. Partidul Comuniştilor se plasează din nou pe primul loc, dar nu obţine majoritatea. Opoziţia a format noul guvern de dreapta şi a încercat să aleagă preşedintele. Cele două tentative de scrutin în interiorul parlamentului au fost boicotate de comunişti. S-a găsit o soluţie de compromis prin desemnarea unui preşedinte interimar, în persoana lui Mihai Ghimpu, hotărându-se totodată organizarea de noi alegeri anticipate la 28 noiembrie.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M