Situat la 25 km de oraşul Constanţa, aerodromul din localitatea Mihail Kogălniceanu se numără printre locurile pe care generaţii după generaţii de oameni care iubesc zborul le-au îmbrăcat cu tradiţiile specifice aripilor româneşti. Cu o istorie brăzdată de numeroase schimbări, aerodromul e cunoscut pasionaţilor de zbor ca M(e)K(a), un apelativ care aduce aminte de fantasticul ce înconjoară celebrul loc de pelerinaj.

Situarea sa în apropierea oraşului Constanţa a făcut ca acest aerodrom să devină unul dintre punctele cu o importantă militară deosebită, la poziţionarea sa geografică adăugându-se şi eforturile continue depuse de Armata României pentru consolidarea capacităţii sale de a asigura stabilitatea zonală.

Pista are o lungime de 3 500 de metri şi o lăţime de 45 de metri, fiind în întregime din beton. Întreaga bază posedă facilităţi atât pentru managementul zborului cât şi pentru managementul administrativ, existând clădiri pentru cazarea personalului, clădiri de birouri, hangare pentru adăpostirea aeronavelor şi numeroase depozite.

Istoria aerodromului a început în anul 1952, momentul punerii pietrei de temelie. În anul 1955 a devenit "casa" Regimentului 14 Aviatie Vânătoare, unitate care fusese înfiinţată la 28 martie 1951 pe aerodromul situat la Pipera, în apropierea Bucureştiului. Dotat iniţial cu aeronave de tip Po-2, IAK- 11, IAK-17 şi IAK-23, Regimentul 14 AV a fost dislocat la Ianca înainte de a ajunge la Mihail Kogălniceanu. La Ianca, ziua de 26 iunie 1951 a însemnat un moment de răscruce în istoria aviaţiei române datorită comandantului regimentului, maiorul Aurel Raican, care a executat primul zbor în simpla comandă pe un avion de lupta cu reacţie. Această realizare a fost, practic, moştenită de aerodromul din Mihail Kogălniceanu, prin mutarea Regimentului 14. Treptat, pe pista aerodromului şi-au făcut apariţia şi alte aeronave: MiG-15, MiG-17, IAK-18, AERO-45.

Bătrânul MiG-21 a decolat pentru prima oară la Mihail Kogălniceanu în septembrie 1962, când Regimentul a fost înzestrat cu primele versiuni ale acestui aparat. În decursul anilor, pe pista aerodromului s-au perindat mai multe versiuni ale MiG-ului 21, dar vedeta incontestabilă a fost MiG-ul 29, sosit în 1990. Prin aderarea României la NATO şi prin acordul încheiat de partea română cu Statele Unite ale Americii, aerodromul a intrat pe lista locaţiilor care vor fi utilizate de către armata Statelor Unite, în special pentru antrenament. Această listă include şi bazele de antrenament de la Babadag, Cincu şi Smardan, România devenind astfel, în mod real, aparatorul graniţei estice a Alianţei, situaţie în care aerodromul de la Mihail Kogălniceanu reprezintă una din locaţiile cele mai importante din punct de vedere strategic.