Este de aproape un an şi jumătate deputat PNL. Asta după ce o bună perioadă de timp a fost “umbra” preşedintelui Traian Băsescu, în primul său mandat la Cotroceni. La recentul congres al PNL, nu s-a regăsit pe lista lui Crin Antonescu, după ce s-ar fi declarat împotriva sistemului de candidatură pe moţiuni.
Cele mai importante declaraţii ale Adrianei Săftoiu au fost:
Uneori greu, alteori încerc să nu le iau personal. Acesta este cel mai mare risc. Fac cumva o triere. E simplu să spui orice cand eşti în spatele unui nickname. Foarte rar am intrat să comentez ceva, doar atunci cand eram vizată eu sau cineva din apropierea mea şi întotdeauna am scris cu numele meu.
Nu toţi parlamentarii intră pe net sau sunt interesaţi de lumea on line. Unii îţi mai aruncă câte un citit din ceea ce ai scris. La ultima postare despre Legea educaţiei foarte mulţi colegi mi-au spus câte ceva despre ce am scris acolo. Dar cred că autocritica trebuie să fie un punct de plecare.
E bine că se poate discuta în grupul PNL de la Cameră. Legat de Legea educaţiei, chiar dacă unii aveam idei diferite despre anumite teme, în cele din urmă am ajuns la un punct comun. Nu pot spune acelaşi lucru la nivel macro. Am rămas cu o etichetă.
Nu cred că voi scăpa de eticheta de "băsesciană", pentru că am lucrat foarte mult împreună, pentru că Traian Băsescu este un om carismatic. Partea interesantă este că atunci când spun câte ceva critic legat de ceea ce face sau spune domnul Băsescu mi se aminteşte că sunt o trădătoare, iar atunci când mă poziţionez în a susţine pe preşedinte, mi se spune că sunt băsesciană.
Încep să înţeleg de ce un parlamentar îşi mai doreşte un mandat. După patru ani, eşti deprofesionalizat şi tot ce îţi rămâne de făcut este un nou mandat. Nu m-aş întoarce la presă. Presa este un politician fără carnet. Acum avem toţi nostalgia trecutului. Când lucram în presă parcă nu era aşa o disponibilitate spre spectacol. Ieri, la comisie pe Legea educaţiei s-au folosit cuvinte precum ping-pong, kalşnicov şi apoi ştirile conţineau aceste cuvinte.
Regulamentul Camerei este făcut ca să nu mai faci nimic. Ieri 48 de ore ne-am bătut să vedem care a fost prima lege trimisă la comisie. Aseară la 21.15 am reuşit cu multă rumoare să stabilim că legea de bază este cea a Guvernului. Nu e prima dată când se întâmplă aşa ceva.
E o lege făcută pentru o Românie care nu există. Să spunem că directorul, în cele din urmă, va da un concurs, va avea un contract cu comunitatea locală. Profesorul devine minoritar în acest context şi toate acestea pot veni şi pe fondul unei campanii negative la adresa profeorilor. Domnul Funeriu spune că vrea să ridice presiunea de pe note, sunt de acord cu el, dar nu cred că se poate face aşa. Se spune că legea e făcută după model finlandez. Haideţi să aducem un profesor finlandez să vedem cât timp va sta.
Am o părere proastă despre numirea rectorului de către ministru. Nu e normal ca totul să se reglementeze prin ordin de ministru, ar trebui reglementat prin norme metodologice. Se revine la forma veche când învăţătorii predau orele de sport şi sunt scoşi din schemă profesorii de sport.
Nu e rău că există manageri în şcoli. Problema e că citind legea îţi dai sema că avem o problemă de programă. Legea pleacă de la un principiu bun, dar trebuie să nu uităm că suntem în România. Legea sună frumos, dar nu ţine cont de ce avm în teren. Din discuţiile cu oamenii din teritoriu am înţeles că oamenii se plâng că nu au bani pentru a-şi trimite copii la şcoală. Rechizitele, unforma costă bani. În mediul rural oamenii au mai mult respect pentru profesori.
Personal nu aş intra în CA al şcolii unde învaţă copilul meu, pentru că nu am timp. Când am ales şcoala, mai degrabă am căutat învăţătorul decât şcoala. Câteodată aflu supărările copilului meu de la învăţătoare. Dar ştiu că sunt mame care vin şi se plâng de faptul că profesoara face meditaţie cu unii copii, iar copii lor nu pot depăşi un plafon, deoarece nu face meditaţie. Am discutat cu un sindicalist din educaţie şi am convenit că această grevă de astăzi care vine chiar în ziua când copii dau bac-ul la competenţe, este în defavoarea profesorului. Oamenii vor înţelege că pe lângă programa încărcată se mai confruntă şi cu această lipsă a profesorilor din clase astăzi.
Ca lider de grup, domnul Tăriceanu îşi face foarte bine treaba. Din punctul meu de vedere, pur şi simplu înainte de a intra la plen este important pentru noi să ştim care este părerea sa despre ce se discută. Dcă încă nu există o bolşevizare a PNL ea se poate întâmpla. Important este să existe şi un antivirus în această eventualitate.
Am votat împotriva listei, deoarece cred că autoritatea unei persoane în partid este mult cami purternică atunci când e ales prin vot direct. Sunt voci care spun că lucrurile nu merg spre bine, altele care spun contrariul. Trebuie să vedem care sunt rezultatele.
Nu susţin Parlamentul unicameral. Noi ne confruntăm cu un public care nu mai merge la vot, dar şi cu un public care este sensibil la puterea financiară a candidatului. Pe mine statutul de paralamentar este un minus. Traăiesc din salariu. Probabil că zona de comunicare în business ar fi o opţiune dacă nu aş mai face politică. Cel mai bun client al meu a fost Traian Băsescu, învaţă foarte repede, te învaţă multe lucruri. Mie mi s-a făcut invitaţia de a intra în jacuzzi şi am refuzat-o. Mai mult de atât nu vreau să spun.
Dacă pragul electoral ar fi ridicat la 10%, PNL tot ar mai intra în Parlament. Pe noi ca partid de dreapta nu ne ajută să ne asociem excesiv cu PSD. Îl felicit pe Victor Ponta care, imediat după câştogarea alegerilor, a spus că PSD e de stânga. Cred că noi ar trebui să ne ocupăm de culoarul de dreapta. Dacă PNL nu îşi ia culoarul cu curaj şi nu ne asumăm discursul de dreapta, poate că nu ne va fi bine.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M