L-am găsit pe Adrian Stroe în Penitenciarul de Maximă Securitate de la Giurgiu. Va împlini în curând 20 de ani executaţi în închisoare şi va putea depune cerere de eliberare condiţionată. În zilele următoare, REALITATEA.NET vă va prezenta povestea celor mai temuţi criminali ai României de după 1989.
"S-a scris că le-aş fi omorât pe femeile ălea pentru că nu au vrut să facă sex cu mine. Nişte prostii! Nu trebuia eu s-o strâng de gât pe una ca să facă sex cu mine. Eu, când s-a întâmplat, eram divorţat de doi ani şi eram curtat, pot s-o dovedesc, de o grămadă de femei. Problema mea era că îmi plăcea să ajut oamenii", spune Adrian Stroe . Şi de aici a început totul, crede el. "M-au făcut prin ziare şi taximetrist, dar eu firmă de taximetrie n-am avut şi nici pe maşina mea n-a scris vreodată Taxi. Mă îmbrăcam la costum de mătase, parcam maşina la aeroport, îmi puneam cheile în buzunar să nu mă vadă taximetriştii de acolo şi să-mi spargă cauciucurile, că le luam clienţii, aranjasem să mă lase să trec la Sosiri şi le ziceam la străini: Aveţi nevoie de taxi? Le luam trăiştile cu japca şi-i duceam unde vroiau. Sau mă ruga câte unul prin cartier, prin Rahova: Hai, mă, du-mă şi pe mine la jucărie! Băga o plasă de bani în maşină şi-l duceam la barbut. Îmi dădea 1.000 de lei la dus şi încă 1.000 la întors, bani, nu glumă atunci, salariul pe o lună eu îl câştigam într-o noapte! Mai aveam şi nişte fete, nişte prostituate, care mă chemau să le iau de prin Moxa sau Agronomie: Haide, Adi, că au tăbărât arabii pe noi! Dar asta nu e taximetrie!", ţine el să sublinieze.
Era inginer. Absolvent de Construcţii, fusese şef de echipă la şantierul Casei Poporului, fusese chiar obligat de superiorii lui, care vroiau să-i dea o funcţie mai mare, să urmeze şi cursurile Facultăţii de Arhitectură la seral, dar într-un timp scurt Revoluţia i-a schimbat viaţa de zi într-una de noapte. Se privatizase şi, cu muncitorii din echipa lui de la Casa Poporului, a renovat şi construit mai multe hoteluri şi clădiri din Bucureşti. Până într-o seară, când a trebuit să-şi ia cumnata de la aeroport şi, întâmplător, a cules şi un străin de pe acolo, un malaiezian, care, când s-a dat jos din maşină, i-a lăsat 50 de dolari. Aici sunt bani mulţi care vin la tine fără să-ţi scoţi sufletul după ei, a văzut inginerul, şi a lăsat firma de construcţii. "Nu se poate argumenta că dacă n-aş fi intrat în lumea asta, poate nu aş fi ajuns să ucid. Eu aveam relaţii de comunicare şi cu lumea bună, şi cu lumea rea. Şi cred că viaţa m-ar fi adus tot în punctul ăla", spune Adrian Stroe.
"Problema e că, dacă vezi că faci o prostie o dată şi scapi, mergi înainte. Prima dată mi s-a pus pata pe ea, am pus mâinile pe ea, am strâns-o de gât şi am scăpat. Nu m-a căutat nimeni, nu m-a urmărit nimeni. A doua oară a mers mult mai uşor...", povesteşte Adrian Stroe, despre cele făcute în '92. "Nu erau prostituate toate, deci nu a fost cum s-a zis, o obsesie pentru prostituate. Una era rusoaică...". Svetlana?, îl întrebăm noi. "Nu mai ştiu. Aşa, cum ziceţi voi...". Dă din mână şi trece mai departe: "Prima oară când s-a întâmplat a fost un şoc psihic. Depui sentimente mai puţin, dar efort sentimental şi vezi că eşti înşelat. Le ajuţi şi fură de la tine. Au furat de la mine bani şi bijuterii. Nu e vorba de orgoliu rănit, că orgoliul nu l-am avut niciodată, deşi aici, în închisoare, e o şcoală de formare a orgoliului şi sunt o grămadă de orgolioşi. Mama obişnuia să spună că orgoliul merge înaintea prostiei şi eu urăsc orgoliul atât de mult tocmai de asta, că face numai rele. Majoritatea oamenilor confundă orgoliul cu onoarea şi demnitatea. Mie acele femei mi-au încălcat demnitatea, nu orgoliul". Dacă şocul despre care vorbeşte nu i-a fost provocat de orgoliul lui rănit, atunci poate de o dragoste rănită?, îl întrebăm. "Nu. Eu n-am fost îndrăgostit decât o singură dată-n viaţă şi s-a terminat. Am experimentat dragostea 10 ani şi s-a terminat", face Adrian Stroe referire la prima lui soţie. Iar despre dragoste oricum crede că nu mai durează în zilele noastre mai mult de câteva minute: "Omul în ziua de azi nu mai are timp să fie îndrăgostit 24 din 24. El crede că evoluează, dar îşi pierde sentimentele, nu mai durează dragostea mai mult de câteva minute".
Când a fost arestat, în '93, fosta soţie a venit de câteva ori să-l vadă şi mai ales să-l audă. "Era cu 100 de întrebări pe ţeavă, că ce-am făcut, de ce... Măi, femeie, lasă-mă...". Mama sa, profesoară de limba română, a fost şocată şi nu a crezut până la capăt că el este cel care a strangulat şi a aruncat femeile goale în Lacul Cernica, uneia dintre ele dându-i foc într-un şanţ, nici după ce a fost condamnat. Adrian Stroe spune de ce: "Mă cunoştea foarte bine şi credea că îi semăn 100%. Venea la vizită şi i-am zis o dată: Asta e, eu sunt ăla! Nu, mi-a zis ea, Mă minţi, acoperi tu pe cineva. Pe cine? Am pierdut-o în '97, a făcut stop cardiac la o zi după ce mi-a venit condamnarea pe viaţă". Pe fiica lui, la vremea crimelor în vârstă de zece ani, nu a mai văzut-o timp de 15 ani. Nu a vrut să ştie unde este el, ci să i se spună că e plecat în străinătate, spunându-şi şi lui însuşi, chiar dacă îi era dor de ea, că, atunci când va avea întrebări la care nu va avea cine să-i răspundă, îl va găsi ea.
Şi l-a găsit, întâmplător, spune Adrian Stroe, pe internet: "Se juca pe calculator, a bătut numele meu şi a găsit Asociaţia Umanitară Emanuel, care avea sediul la actuala mea soţie acasă. Aceasta m-a sunat şi mi-a zis: "Ia uite pe cine-ţi dau la telefon!". Nu mai era aşa cum o ţinea el minte, o fetiţă cu părul lung, blond şi cârlionţat, ci o femeie în toată firea, tunsă scurt şi cu părul roşu. Şi totuşi, când au vorbit, a ştiut că e fiica lui: "Ca şi mentalitate e ca mine. E hotărâtă, sintetică, îi place să ducă lucrurile întotdeauna până la capăt, îşi cunoaşte interesul". Acum are 28 de ani, spune Adrian Stroe, şi este broker în Italia: "Nu mi-a cerut niciodată socoteală, nu m-a întrebat de ce am făcut ce am făcut şi mi-a zis că nici nu o interesează. Cred că pentru că noi avem ca mentalitate în familie să nu căutăm vinovaţi, să nu râcâim lucruri care dor. Ea nu mă consideră vinovat decât pentru faptul că am lăsat-o singură".
A fost sincer cu fata lui şi i-a spus şi ce pregătea pentru anii următori: "Uite, eu sunt în relaţie cu femeia asta de patru ani şi aşteptăm noua lege să ne căsătorim aici, în penitenciar". Era vorba despre Daniela, soţia lui de şase ani deja de acum, o profesoară de limba engleză, care, impresionată de articolele lui pe teme religioase ţinuse morţiş să-l cunoască în carne şi oase. "A venit şi fi-mea cu un gagic de-al ei la nuntă, dar nu am mai văzut-o din 2008, a plecat în Italia şi nu mai vrea să se întoarcă în ţară", spune Adrian Stroe. Dar, dacă atunci, în '93, nu ar fi fost prins, s-ar fi oprit şi nu ar mai fi ucis? "Bună întrebare", spune Adrian Stroe, "Nu ştiu. Poate că da, poate că nu".
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M