Am citit în presă articolul referitor la întoarcerea acasă a copiilor celor plecaţi să muncească în Spania sau Italia. Mulţi spun că acesta ar fi un prim semnal care indică lipsa de adaptare în ţările în care au emigrat românii în speranţa unei vieţi mai bune. Cred însă că doar acest argument este insuficient pentru a explica ceea ce se întâmplă în comunităţile româneşti din Spania sau Italia. Nu pretind că aş cunoaşte explicaţia acestui fenomen: încă nu îl înţeleg pe deplin şi cred că nimeni nu-l poate înţelege, deocamdată, în afara cazului în care a trăit alături de aceşti români înainte de a pleca din ţară, în clipele când au luat decizia de a pleca, i-a însoţit peste hotare, a cunoscut în detaliu viaţa lor şi a sesizat resorturile care i-au determinat să-şi trimită copiii din nou acasă. Să nu facem greşeala de a pune sentinţe facile.

Citeşte mai mult