Probabil una dintre cele mai valoroase compoziții imaginate vreodată în maiestoasa umbră a Mariei Tănase, “Pân’n la rai” se apropie cu bucurie de temele tradiționale, pentru a le explora profunzimile, redându-le viață în cele mai dinamice sunete ale jazz-ului contemporan.
Amestec de tradițional și avangardă, tehnic și non-conformist, violoncelistul Adrian Naidin își testează imaginația într-un incredibil experiment acustic, alături de alți trei muzicieni cu personalități și cariere excepționale. Printre aceștia, pianistul Sorin Zlat, singurul român premiat în cei 30 de ani de prestigioasă istorie a celui mai important concurs de jazz din StateleUnite, The Great American Jazz Piano Competition.
Li se alătură Eugen Amarandei – unul dintre cei mai tehnici și mai inspirați dintre contrabasiștii României, și excepționalul percuționist Gabriel Bălașa, un muzician inventiv și imprevizibil, testat în formule avangardiste și în proiecte acustice insolite.
Violoncelul lui Adrian Naidin spune povești, pictează sau recită versuri, tremură pentru a ridica sufletul spre ceruri sau se înverșunează, coborându-l în abisuri de iad. Sună ca o întreagă orchestră uneori, alteori doar șoptește sau îngână rugăciuni.
Carismatic și pasional, Adrian Naidin și-a sedus publicul cu o voce incredibilă: un ambitus excepţional, un timbru de baladă românească din aceea care-ţi smulge sufletul din piept, îmbogățitede o gradare şi un control pe care le auzi numai la marii cântăreţi de operă.
