Cuvântul "rabie" vine din latinescul rabiere - a fi violent. Rabia sau turbarea este şi în zilele noastre o maladie complet incurabilă, după momentul în care se instalează în organism.
Este o boală a sistemului nervos cu evoluţie rapidă şi, invariabil, duce la deces.
Maladia care să afecteze omul a dispărut în majoritatea ţărilor dezvoltate, însă poate să apară în cazul în care măsurile de prevenţie nu sunt luate în cazul unei muşcături sau a intrării în contact cu animalele infectate cu rabie.
În lume, scrie adevarul.ro, în special în ţări din Asia şi Africa, se înregistrează anual între 50.000-70.000 de morţi de rabie, 30-50% dintre aceste cazuri fiind copii.
„Transmiterea bolii se face prin muşcătura animalului bolnav domestic - câine, pisică - sau săbatic - vulpe, mistreţ, lupi, coioţi etc. De asemenea, transmiterea se mai poate face şi prin manipularea animalului decedat şi de la liliecii hematofagi din peşteră, pe cale respiratorie. Virusul se poate transmite şi accidental în laboratoare“, explică Luminiţa Manea, medic la Secţia de Boli Infecţioase din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă.
Bolnavul de rabie are spasme musculare la nivelul muşchilor feţei, gâtului sau diafragmului, urmate de convulsii şi devine foarte violent, vrând să-i muşte pe cei de lângă el. În cele mai multe cazuri, pacientul este legat de pat pentru a nu-i răni pe cei din jurul său şi nici pe el. De asemenea, are stări de anxietate, halucinaţii şi delir.
După o expunere posibilă la virusul rabic, se impune curăţirea rănii şi vaccinarea pentru că acestea sunt cele mai eficiente metode de a stopa răspândirea infecţiei. Când o persoană este muşcată de un animal, rana trebuie curăţată imediat cu multă apă şi săpun pentru a reduce riscul unei infecţii.
Vaccinarea contra rabiei constituie singurul mijloc de a preveni în mod eficient maladia. Aceasta poate fi administrată cu titlu preventiv, şi totodată cu titlu curativ la persoanele care au fost în contact cu un animal, potenţial, turbat. În cazul expunerii la virusul rabic este necesara administrarea unor vaccinuri. Acestea constituie terapia post-expunere. Vaccinarea ajută sistemul imun să combată boala în stadiile timpurii. Când se administrează vaccinurile înaintea apariţiei simptomelor severe, ele previn de obicei dezvoltarea infecţiei şi cresc şansele de recuperare. Dacă apar simptomele bolii, vaccinurile nu mai sunt eficiente şi persoana infectată decedează.
