Academia Română pune la zid tăierea pensiilor şi asistenţei sociale: Tot cei sărăci suportă criza

Un document realizat de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii critică strategia Guvernului de a tăia radical pensiile, salariile şi din asistenţa socială. Potrivit cercetării “După 20 de ani: opţiuni pentru România”, realizat sub egida Academiei, “statul român cheltuieşte pentru domeniul social proporţia cea mai mică, nu numai în raport cu PIB, dar şi ca pondere din buget: 36,5% faţă de 55,9% media UE. Este deci o politică de distribuţie a bugetului în defavoarea sectorului social. Reacţia guvernării actuale a României este din nou inversă, încercând să echilibreze bugetul prin tăieri masive în zona socială: salarii în educaţie, sănătate şi asistenţă socială, pensii şi alte beneficii sociale ale unor grupuri cu risc social ridicat. Cei din zona socială suportă masiv costul crizei”.

În plus, studiul contrazice teoria că avem un stat obez. E prea mic, spun cercetătorii. “În România există o discuţie continuă asupra rolului statului, a implicării sale în economie şi societate. Ideologia dominantă pare a fi: „statul este prea mare şi trebuie făcut mai mic”. S-a impus metafora omului obez pe care-l ducem în spinare. Actorii politici şi formatorii de opinie par a fi ajuns la un consens că statul român este excesiv, consumând prea mult din resursele produse de „economia reală””.

Datele arată că, în România anilor 1998-2009, ponderea veniturilor publice s-a aflat, în medie, la 32,8% din PIB, iar ponderea cheltuielilor la 36,1% din PIB. Aceasta ne plasează pe ultimul, respectiv penultimul loc în Europa (după Irlanda). România nu are un stat prea mare, raportat la mărimea economiei, ci, dimpotrivă, este statul cel mai mic din Europa, la mare distanţă de media statelor europene, susţine studiul Academiei.

Statele care reuşesc să colecteze resurse la buget sunt statele puternice, cu economii dezvoltate. Dacă România doreşte să se apropie de modelul de dezvoltare vest-european, va trebui să crească veniturile publice, iar nu să le scadă. Conform datelor, statele europene pot fi clasificate, în linii mari, în trei categorii: 1) cele cu venituri în jur de 50% şi peste din PIB şi cheltuieli de peste 50% (statele scandinave, Franţa, Austria, Belgia), 2) cele cu venituri de peste 39% din PIB şi cheltuieli peste 40% (o largă varietate, de la Germania la Bulgaria şi de la Marea Britanie la Polonia) si 3) state cu sub 40% din PIB venituri şi, de regulă, tot cu sub 40% cheltuieli (mai ales cele din est, din fostul bloc sovietic, între care şi România, dar ş Spania sau Irlanda), susţine cercetarea amintită.

Deoarece are cele mai mici venituri, relativ la măimea economiei, statul român este şu permanent în situaţia de deficit, adică de nevoie de a acoperi cheltuieli mai mari decât veniturile. Deficitul public mediu al României între 1998 şi 2009 a fost de -2,2% din PIB. Suntem foarte aproape de media statelor care au aderat între anii 2004 şi 2007 (-3,2%), dar la circa 1 punct procentual sub media europeană. Deşi în spaţiul public se dezbate ideologic în sensul unui stat mai redus, totuşi deja avem un stat redus, chiar cel mai redus din Europa, argumentează studiul.

Una din concluziile menţionare în cercetare este tristă: “Dupa 20 de ani, România a ajuns la un număr mare de săraci şi la o inegalitate socială mai mare decât cea din 1989, având însă o povară suplimentară dată de datoriile externe şi de costurile sociale care le însoţesc.”