După inundaţiile din vestul ţării, din 2004, care, la fel ca orice altă inundaţie de pe teritoriul României, ne-au luat pe nepregătite, Băsescu, proaspăt ales prezident, a tunat şi a fulgerat în cadrul CSAȚ. Atunci, mai-marele ţării a decis că nu se mai poate fără un sistem informaţional integrat de management al apelor. Era unul dintre primele planuri măreţe ale preşedintelui în Consiliu. Imediat apare soluţia salvatoare de la licuriciul mondial. România abia devenise membră NATO, iar marele licurici era cel mai bun prieten al micului purice de Carpaţi. Başca, Băsescu tocmai îşi pornise planul de politică externă cu axa lui Bucureşti-Londra-New York. Imediat, USAID şi USTDA, două organizaţii americane extrem de binevoitoare, se hotărăsc să finanţeze un studiu de fezabilitate pentru un astfel de proiect.
Trecînd peste faptul că proiectul în sine avea – şi are – unele probleme în legătură cu nişte tehnologii puţin cam depăşite, dar pe care eram obligaţi, conform studiului de fezabilitate, să le cumpărăm din import, musai din SUA, ideea proiectului unui astfel de sistem nu era nici pe jumătate rea.
Citeşte mai mult în ediţia de miercuri a Academiei Caţavencu.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M