10 lucruri care ne-ar plăcea dacă ne-am fi născut în anul în care a început realizarea acestui joc. Aşa se cheamă articolul pe The Escapist şi aşa trebuie înţeles ceea ce, de fapt, este o cronică VIDEO a jocului. Una peste alta, tonul recenzentului este amar-critic, deşi omul caută sincer părţile bune ale jocului. Şi nu le prea găseşte. Sau le găseşte, dar foarte rar. Oricum, e devreme să ne pronunţăm. Până nu-l jucăm nu-i frumos să-i dăm note. Dar ne putem face o idee, nu?
Unii zic că Duke Nukem Forever e deja pe piaţă şi a încetat să mai fie gluma preferată a creatorilor şi consumatorilor de jocuri pentru computer. Alţii spun că, dimpotrivă, de-abia de acum încolo se poate vorbi despre DNF ca despre o glumă proastă, ale cărei victime suntem noi toţi, cei care am aşteptat 12 ani ca jocul să devină realitate. I se reproşează jocului că a trecut prin mâinile a prea mulţi programatori. Dar i se şi recunosc anumite calităţi, ba chiar momente de geniu. Pentru asta, zicem noi, merită, totuşi, jucat. Umor este pe-acolo din plin şi cred că asta e cheia în care trebuie descifrat Duke Nukem. Chiar dacă arată şi se comportă ciudat, ca un Frankenstein cusut din mai multe trupuri. Era de aşteptat ca lumea să se comporte extrem de critic la adresa acestui titlu. Noi sugerăm o abordare calmă. Ultimul Crysis e un joc perfect şi extrem de plictisitor, în acelaşi timp. Ce ar putea fi atât de rău la Duke Nukem Forever?
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M