Cele mai mari ISTERII ale românilor. Când un mit urban te ţine terorizat în casă

A fost unul dintre puţinele cazuri în care isteria a fost sprijinită de un fapt real. Fata a fost într-adevăr înţepată, iar bărbatul a fost ulterior prins de poliţişti, mărturisind că încerca astfel să le atragă atenţia acelor femei.

Multe isterii şi tot felul de poveşti încurcate au fost provocate însă de răspândirea în societate a unor informaţii false. Dacă întâmplarea era amuzantă sau, dimpotrivă, şocantă, viteza cu care ajungea o temă cunoscută de o masă mare de oameni era mult mai mare.

"Miturile sunt o formă orală de explicare, de raţionalizare a ceea ce se întâmplă. Ele reflectă obsesiile, spaimele, angoasele societăţii. Cu cât tensiunea socială e mai mare, cu atât nevoia de explicaţie e mai mare", spune antropologul Vintilă Mihăilescu, într-un articol pentru timeoutbucuresti.ro.

Probe de aer, în borcan

De exemplu, una dintre cele mai interesante legende urbane este cea a analizelor de aer din perioada comunistă. Vorbim de un mit urban amuzant, care a apărut recent şi în pelicula "Amintiri din Epoca de Aur". Se spune că, prin anii 60, unii bucureşteni erau vizitaţi de persoane care se recomandau drept specialişti ai Ministerului Chimiei şi le spuneau că au venit să ia "probe de aer". "Specialiştii" le cereau locatarilor un borcan, pe care îl plimbau prin apartament, apoi îi puneau capac şi etichetă. Ulterior, "specialiştii" ar fi dus borcanele la centrul de colectare a sticlelor, unde primeau bani în schimb. Mitul acesta, redat pe siteul mituriurbane.vira.ro, este menţionat şi în lucrarea "Vrăjitoarea familiei şi alte legende ale oraşelor lumii de azi", semnată de Constantin Eretescu.

Revenind la lumea transportului în comun, sunt câteva mituri amuzante care atrag atenţia. Primul e din anii 80 şi se referă la un conductor de metrou, care, înainte de staţia "Timpuri Noi", ar fi spus "Atenţie, urmează timpuri grele!". Potrivit mitului, conductorul a fost ridicat rapid de Securitate. Au fost chiar persoane care au sărit în apărarea conductorului, chiar dacă nu erau siguri de existenţa sa! Aceste persoane spun că angajatul a greşit neintenţionat, mai ales că în zonă se aflau două întreprinderi, una cu numele "Timpuri noi", alta "Maşini Grele".

Peronul de la Piaţa Romană

Tot din anii 80 datează şi o explicaţie interesantă a staţiei "strâmte" de metrou de la Piaţa Romană. Peronul are, într-adevăr, o lăţime de circa 1 metru. Un mit urban care oferă o explicaţie în acest sens apare în volumul "Anii '80 şi Bucureştenii". Se pare că Nicolae Ceauşescu nu a fost de acord cu construcţia unei staţii de metrou între Victoriei şi Universitate, susţinând sus şi tare că oamenii s-au cam îngrăşat şi că nu le-ar strica deloc puţină mişcare. Se pare că dictatorul a fost convins până la urmă, iar staţia s-a construit oarecum în pripă, justificându-se peroanele de 1 metru pe care le folosim şi astăzi.

MARI ISTERII
Big Brother de la RATB

Dacă până acum am vorbit de mituri urbane care au stârnit mai mult zâmbete decât îngrijorare, următoarele sunt din altă categorie. Miturile de mai jos au provocat adevărate isterii, în grupuri mari ori foarte mari de oameni.

Începem cu unul de actualitate, ce face referire la cardul de transport, introdus în urmă cu câţiva ani de RATB. Această decizie a dat naştere multor suspiciuni şi teorii.

Se spune ca acestea ar conţine cip-uri menite să ofere informaţii complete despre călătorii care le validează, de la datele personale, până la traseul complet al călătorilor, şi că prin intermediul lor suntem supravegheaţi în permanenţă de un soi de Big Brother. Există şi teorii mai fanteziste. Un mit spune că aparatele de validat trimit impulsuri electrice şi că ar avea capacitatea de a înregistra toate informaţiile oferite de organismul uman.

Copii răpiţi pentru organe

Despre mitul copiilor răpiţi cu ambulanţa şi sacrificaţi pentru organe s-a scris şi s-a discutat recent în ultima vreme. Au existat şi variaţiuni pe această temă: copii răpiţi de călugări cu o dubă galbenă, de exemplu. Poliţia a încercat să liniştească populaţia, dezminţind informaţiile, dar oamenii tindeau să creadă că şi poliţia e implicată în aceste cazuri.

Râmaru vindea sânge de blonde

Mituri crude au mai existat, însă. Despre cazul Râmaru, de exemplu, s-au scris câteva cărţi, iar subiectul este reluat adesea de presă. Adevărul este însă ascuns în dosarele miliţiei vremii, iar lumea a primit doar zvonuri. Cel mai şocant este cel potrivit căruia Râmaru, în timp ce studia Medicina Veterinară, a cunoscut un medic american care cumpăra sânge uman. Mai mult, ciudatul medic dorea sânge de fete tinere, blonde şi de familie bună. Un alt zvon spune că Ion Râmaru a moştenit mania criminală de la tatăl său, care îşi lichida victimele cu toporişca.

Monştrii apelor, peştii înghiţitori de oameni

Şi miturile cu monştrii apelor au avut mare succes la public. Fie că vorbim de Bolboci, Vidraru sau Tarniţa, se spune că peşti uriaşi, de peste trei metri lungime, se ridică de pe fundul apei şi atacă înotătorii. Mitul a avut succes şi pentru că, de mai multe ori, s-a întâmplat ca trupurile unor oameni înecaţi în aceste lacuri să nu mai fie găsite de scafandri.

Rămânem la lumea apelor şi amintim un alt mit, potrivit căruia, în toboganele de la ştranduri ar fi fost ascunse lame infectate.