Mai întâi, a fost protestul împotriva creşterii preţului la carburant. Se întâmpla în urmă cu exact un an, în ianuarie 2011. Atunci, mulţi români au protestat plătind pentru carburant cu monede. La Cluj, un tânăr a plătit 1,6 litri de benzină cu monede de 1 ban, punând pe masa casierei o pungă grea de 1,8 kilograme. Plata cu monede s-a dovedit o metodă foarte populară de protest, fiind folosită de mii de şoferi.
La mijlocul lunii, protestul lua o nouă formă. Pe reţelele de socializare, a fost transmis un îndemn de a nu alimenta timp de trei zile, la care nu s-a solidarizat însă prea multă lume. Apoi, inspirat după un experiment reuşit din Franţa, cineva a propus sabotarea, la întâmplare, a unui lanţ de benzinării. Scopul era de a determina acel lanţ să ieftinească preţul, pentru ca şi celelalte benzinării să facă apoi la fel.
Protestul nu a dus la ieftinirea carburanţilor (din contră, aceştia s-au scumpit în etape pe tot parcursul anului trecut), dar exprima clar nemulţumirea oamenilor, chiar dacă duşmanul comun era, aparent, unul singur. Însă, în majoritatea declaraţiilor date presei de oamenii care plăteau cu monede, oamenii făceau referire atât la preţul benzinei, cât şi la alte probleme sociale conexe. Salariile mici, de exemplu. Oamenii îşi explicau nemulţumirea realizând un raport între salariul primit şi preţul combustibilului.
Indignaţii din Bucureşti: "Democraţie reală acum!"
Anul a avut parte şi de obişnuitele proteste dirijate politic sau sindical, dar la ele nu vom face referire. Astfel, sărim direct în luna iunie, când România avea parte de o încercare mai clară de organizare a unor manifestaţii de tipul "Indignados" sau "Occupy". Această încercare a prins contur în Piaţa Universităţii.
"Democraţie reală acum!", "Indignează-te", titra un manifest postat pe site-ul Miliţiei Spirituale, care îi chema pe doritori în fiecare duminică, la ora 18.00, la întâlniri în faţa teatrului Naţional.
Întâlnirile au avut loc, timp de câteva duminici, sub atenta supraveghere a jandarmilor, care au dovedit că sunt la curent cu mişcările de protest organizate prin intermediul reţelelor sociale.
Nivelul de participare a fost însă unul relativ scăzut - sub 100 de persoane. Jandarmii i-au ţinut sub presiune pe participanţi, care au fost legitimaţi şi avertizaţi că vor fi amendaţi pentru că stau pe iarba din faţa Teatrului Naţional.
O parte a tinerilor prezenţi în iunie în faa Teatrului Naţional se află acum printre protestatarii din Piaţă. Cu aceleaşi revendicări.
Occupy, episodul 2
O altă mişcare de tip Occupy avea loc în decembrie 2011. La 10 decembrie, circa 15 tineri au venit la Piaţa Universităţii cu ocazia Zilei Drepturilor Omului. Înainte de această dată, dar şi după, cei reuniţi în grupul Occupy România au avut întâlniri săptămânale în Piaţă, dar neînsoţite de un protest ori de o manifestaţie. La 10 decembrie însă, jandarmii au intervenit rapid, ducându-i pe manifestanţi la secţie.
Reveniţi în piaţă după eliberare, tinerii au reuşit să sudeze un grup mai mare, de circa 60 de oameni. Unii au fost duşi din nou la secţie, dar la una îndepărtată, din Bucureştii Noi, pentru a preveni o reizbucnire a protestului. Ca şi în cazul grupului "Miliţia Spirituală" şi cei din Occupy România sunt prezenţi la protestele de acum din Piaţa Universităţii.
Anti-Catedrala Neamului
În octombrie, un protest organizat de ecologistul Remus Cernea împotriva construirii Catedralei Neamului din fonduri publice a atras, în Parcul Izvor, într-un ţarc păzit cu grijă de jandarmi, doar 20-25 de persoane.
Cu doar câteva săptămâni mai devreme, un protest cu aceeaşi ţintă, propus de un anonim, rămăsese la stadiul virtual. Aproape nimeni nu a venit la Palatul Parlamentului, în ciuda faptului că pe Facebook îşi anunţaseră participarea nu mai puţin de 10.000 de persoane.
Lupta pentru idei de la Istorie
Dacă protestul anti-Catedrală avea premise de reuşită, dar a eşuat neaşteptat şi dezamăgitor, un eveniment reuşit şi intens mediatizat a auvt loc la finalul lunii noiembrie, când studenţii au "ocupat" pentru câteva zile un amfiteatru al Facultăţii de Istorie din Bucureşti. Scopul lor: găsirea de idei pentru a resuscita sistemul de învăţământ din România. Participanţii la dezbatere au fost studenţi de la Istorie, Litere şi Universitatea Naţională de Arte.
Dezbaterea avea să ajungă pe hârtie, sintetizată într-o listă de soluţii. Capete de listă erau alocarea a minimum 6% din PIB pentru educaţie şi a minimum 1% pentru cercetare, cum stă scris în Pactul pentru Educaţie, şi socotirea educaţiei ca prioritate numărul 1. Studenţii aveau însă puţine aşteptări la o reacţie din partea Guvernului, iar pornirea lor era de a continua sau, mai degrabă, a transforma protestul.
"Să manifestăm, să acționăm și să nu mai stăm. Nu zic să fim huligani. Trebuie să fim mai curajoși!", spunea un student.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M