Dacă la nuntă se poate renunţa în caz că nu există prea multe posibilităţi financiare, înmormântarea nu poate fi evitată, iar o posibilă variantă este incinerarea, dar şi aceea tot pe bani.

Un calcul minim, cu strictul necesar înhumării, arată cam aşa: săpătura gropii - peste o sută de lei, transportul mortuar - peste 34 de lei pe oră, depunere la capelă - în jur de 40 de lei pe zi, transport de la capelă la groapă - vreo 40 de lei, înhumat defunct - aproape 50 de lei. Dar oricine a avut un asemenea eveniment nefericit în familie ştie că la cimitir lucrurile se pot complica şi este nevoie de mult mai mulţi bani.

Pentru cei care vor să reducă din cheltuieli şi care nu ţin foarte mult la tradiţii, există varianta incinerării - între 145 şi 232 de lei.

În Codul de drept canonic din anul 1917, incinerarea era oprită întrucât se considera o expresie antireligioasă, act de negare a nemuririi sufletului şi a învierii trupurilor. Mai apoi, în timpul celui de-al II-lea Conciliu din Vatican, a avut loc o amplă dezbatere în sânul Bisericii despre acest subiect: nu apar argumente teologice contrare incinerării ci se repropune problema înhumării drept "tradiţie" a comunităţii creştine.

În 1963, Papa Paul al VI-lea a declarat libertatea practicării incinerării deoarece nu atinge sufletul, nu contravine sacralităţii trupului omenesc, nu împiedică atotputernicia divină să reconstruiască trupul, deci nu se opune doctrinei creştine referitoare la înviere. În 1968, prin Ordo Exsequiarum, Sf. Congregaţie pentru Cultul Divin, armonizând vechiul cu noul, a stabilit definitiv permiterea ritului şi a înmormântării creştine celor care au ales incinerarea, întărind totodată respectul pentru patrimoniul trecutului referitor la înmormântarea cadavrelor. Citeşte mai mult.