"În primul rând tot ceea ce s-a petrecut acolo a fost unic, a fost deosebit, începând cu lansarea în spaţiul cosmic, cu racheta care ne-a împins în nouă minute cu o viteză 28.500 km/h spre orbita circumterestră, apoi toată perioada dinaintea joncţiunii cu laboratorul spaţial în care a trebuit să testăm toate instalaţiile, aparatele, echipamentele de zbor, în zbor real, în timp real, echipamente care nu au fost testate decât la sol. La o rachetă cosmică primul zbor este şi zbor test. Apoi activitatea cu ceilalţi doi colegi care se aflau la bordul staţiei orbitale - Vladimir Kovalionok şi Victor Savinîh, activitatea de o săptămână care a marcat efectiv realizarea a o serie întreagă de experimente ştiinţifice complexe pentru partea română. Nu este deloc de neglijat, în acest context interacţiunea umană foarte bună care s-a petrecut acolo sus, pe orbită, departe de Terra, departe de grijile şi problemele de jos, de pe Pământ, dar cu mult mai mult impact, cu mai multă semnificaţie. Şi asta tocmai că se petrecea la o distanţă atât de mare, învârtindu-ne în jurul Pământului cu o viteză atât de mare şi în condiţii deosebite de stres, de imponderabilitate, condiţii crescute de radiaţie, aşa cum se întâmplă pe orbita circumterestră. A venit aterizarea, un proces foarte dinamic, poate mai periculos decât celelalte, care reprezintă finalitatea zborului cosmic. Am aterizat cu bine în Kazakhstan şi am încheiat practic o pagină de istorie atât pentru România, cât şi pentru cosmonautica internaţională", a povestit cosmonautul Dumitru Prunariu despre primul său zbor în spaţiu.
Fostul cosmonaut consideră că o posibilă repetare a performanţei sale de către un român ar putea fi posibilă abia peste 20 de ani.
Întrebat cum i-a marcat viaţa acel eveniment, Dumitru Prunariu a mărturisit faptul că zborul în cosmos i-a schimbat radical atât viaţa profesională, cât şi viaţa familială. "Apar multe deplasări, multe activităţi noi, şi, vrei nu vrei, petreci mai puţin timp cu cei drag", spune Prunariu.
"Eşti conştient acolo sus că reprezinţi un stat, că îţi reprezinţi ţara şi această mândrie de a fi cosmonaut, de a fi reprezentantul unei naţiuni creşte mult, se dezvoltă şi ajunge o trăsătură caracteristică a activităţii viitoare. Se spune că, în momentul în care ajungi în spaţiul cosmic, deja nu-ţi mai vezi casa ta, oraşul tău, ţara, continentul din care faci parte şi ajungi să vezi întreaga planetă. Este adevărat. Devii un cetăţean al Planetei, înţelegi, într-un oarecare fel, care sunt problemele întregii Planete ca un tot unitar, dar cu toate acestea te raportezi, în permanenţă, la cele de pe Pământ, unde te-ai născut, unde ai crescut, unde ai primit o educaţie adecvată şi de unde te-ai ridicat pentru a ajunge cosmonaut", mai spune Prunariu.
Cosmonautul român este de părere că abia peste 20 de ani este posibil ca performanţa lui să fie repetată de un român. "În primul rând s-au schimbat mult condiţiile istorice, geopolitica are noi valenţe, s-au creat în lume noi alianţe, noi parteneri, marile puteri colaborează acum pentru Cosmosul paşnic. În momentul în care am zburat în Cosmos exista un program pentru ţările din Estul Europei, care era în principal gestionat de fosta URSS, care pusese la dispoziţia acestor ţări, pentru a accelera dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică în domeniul Cosmosului din fiecare, echipamente şi rachete, posibilitatea pregătirii unor cosmonauţi şi trimiterii lor în spaţiul cosmic. În momentul de faţă, în regim privat, un zbor cosmic costă în jur de 20 de milioane de euro, dacă ajungi la rând. Pentru că sunt mulţi privaţi, multimilionari, miliardari care stau cu aceşti bani şi doresc să zboare în spaţiul cosmic. În afară de aceasta, este nevoie de alianţe politice solide. Un zbor cosmic nu implică strict procesul tehnic de zbor, ci presupune colaborări internaţionale pe baze ştiinţifice, economice şi politice între statele care desăvârşesc un program spaţial şi trimit oameni în spaţiul cosmic. Cea mai puternică alianţă politică a noastră acum în domeniul cosmic acum o reprezintă Agenţia Spaţială Europeană. Aceasta are proprii ei cosmonauţi, dar nu are mijloacele de a-i trimite în spaţiu. Până acum Agenţia Spaţială Europeană are contracte cu NASA, pentru a trimite cosmonauţi la bordul navetei spaţiale sau cu Federaţia Rusă pentru a-i trimite la bordul navelor cosmice Soiuz. De anul acesta naveta spaţială va ajunge la muzeu, îşi termină garanţia şi ultimul ei zbor cosmic va avea loc în septembrie 2011. Deja americanii au contract cu Federaţia Rusă pentru a trimite astronauţii americani la bordul Staţiei Cosmice Internaţionale cu nave cosmice tip Soiuz care sunt de trei locuri. Europenii stau la coadă. Odată la un an şi jumătate, la doi ani, prind câte un loc în câte o navă cosmică Soiuz pentru a trimite şi ei cosmonauţi la bordul Staţiei Cosmice Internaţionale. În acest context este foarte greu de prevăzut că un cosmonaut român va ajunge la rând să zboare în spaţiul cosmic în astfel de condiţii", a mai spus cosmonautul Dumitru Prunariu în interviul pentru AGERPRES.








Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M