La 25 de ani de la declanşarea războiului din insulele Falkland, argentinienii continuă să îşi amintească de el cu durere. Peste 600 de oameni şi-au pierdut viaţa în cele 10 săptămâni de conflict, sfârşit cu victoria trupelor britanice. Cei care poartă răni în suflet sunt însă mult mai numeroşi.

Pe 2 mai 1982, nava-amiral a flotei argentiniene a fost scufundată de torpilele lansate de submarinul nuclear britanic Conqueror. Atunci s-au înregistrat aproape jumătate din totalul victimelor în acest conflict. Războiul a făcut însă victime chiar şidupă ce s-a încheiat. 350 de oameni, traumatizaţi de experienţa limită, s-au sinucis în anii care au urmat. Maria Laura Capparelli îşi aminteşte cum soţul ei, Jorge, pe care l-a cunoscut la un an după război, şi-a pus capăt vieţii, în 1992.

"Cred că aceşti bărbaţi purtau o durere imensă în suflet şi numai ei ştiau prin ce-au trecut. Nu este uşor să înmormântezi pe cineva ca şi cum nu ar fi existat. Cred că nimeni nu poate uita asta, a fost ceva cumplit. Să fii chinuit de frig, să nu ai ce mânca şi nici apă. Cred că Jorge nu a putut trece peste toate acestea", povesteşte Maria Laura Capparelii, văduva unui veteran.

Decizia juntei militare de la Buenos Aires de a invada insulele Falkland la 2 aprilie 1982 a fost considerată o eroare şi o tentativă stângace de a deturna atenţia de la eşecurile în politica internă. Armata argentiniană, prost echipată şi constituită mai ales din recruţi cu doar 9 săptămâni de instrucţie, nu a putut face faţă corpului expediţionar britanic, mai puţin numeros, dar mai bine echipat şi constituit din profesionişti încercaţi.

La 14 iunie 1982, argentinienii au capitulat, iar stindardul britanic a fost înălţat din nou în capitala Port Stanley. Reveniţi din campanie, militarii argentinieni nu au beneficiat de recunoaşterea statului de veterani de război şi au primit pensii derizorii.