24 vameşi de frontieră de la Vama Moraviţa au fost trimişi în judecată de DNA

Potrivit DNA, au fost trimişi în judecată un ofiţer şi 14 agenţi de poliţie de frontieră.

De asemenea, au fost trimişi în judecată şi 9 lucrători vamali din cadrul Biroului vamal Moraviţa

Totodată, au fost trimise în judecată şi 16 persoane implicate în traficul cu ţigări.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că, în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, la nivelul Punctului de Trecere a Frontierei (P.T.F.) Moraviţa din cadrul Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră (I.J.P.F.) Timiş a existat un grup infracţional organizat format din poliţişti de frontieră, lucrători vamali şi persoane implicate în activităţi de trafic ilegal cu ţigări provenite din Serbia.

Inculpaţii au constituit sau, după caz, au aderat ori sprijinit acest grup infracţional organizat.

Un alt grup infracţional organizat a fost constituit, cu o structură similară, la nivelul P.T.F. Foeni, existând persoane (în principal, lucrători vamali din Biroul Vamal Moraviţa) care au desfăşurat acţiuni în ambele grupări criminale. Membrii acestor grupări infracţionale au acţionat coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni de corupţie şi de contrabandă pentru a obţine importante beneficii materiale.

În schimbul unor sume de bani remise cu titlu de mită, cu o frecvenţă aproape zilnică, poliţiştii de frontieră şi lucrătorii vamali îşi încălcau atribuţiile de serviciu referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, confiscarea mărfurilor introduse ilegal şi constatarea de infracţiuni. Pentru traficanţii de ţigări care făceau parte din grupare, poliţiştii de frontieră şi vameşii nu efectuau practic niciun fel de control de frontieră, iar singura interacţiune consta în primirea sumei de bani prestabilită pentru a fi dată cu titlu de mită.

Decizia de a permite introducerea în ţară a ţigărilor era luată de către lucrătorii vamali în acord cu poliţiştii de frontieră după ce se asigurau că există un risc minim de a fi surprinşi de acţiunile de control, astfel că traficanţii erau lăsaţi să introducă fraudulos ţigările în ţară pe o perioadă determinată de timp.

În cadrul grupului, rolurile erau clar delimitate, astfel că unii dintre funcţionarii corupţi aveau sarcina de a ţine legătura cu mituitorii, alţii supravegheau zona, în timp ce altcineva se preocupa să manevreze camerele de luat vederi amplasate în punctul de trecere a frontierei, pentru a nu fi înregistrate anumite imagini, ori erau responsabili de încasarea mitei.

Potrivit înţelegerii dintre traficanţi şi funcţionarii publici, aceştia din urmă primeau câte 50 de euro pentru fiecare bax de ţigări. Suma dată era calculată în funcţie de numărul de baxuri cu ţigări declarate de traficanţi. În alte situaţii, cantitatea era aproximată de vameşi şi poliţişti în funcţie de capacitatea de stocare a autoturismului. Concret, în timp ce vameşul se prefăcea că face controlul autoturismului (urmărind ca gesturile sale să fie înregistrate de camerele de luat vederi amplasate în perimetrul punctului de trecere a frontierei), traficantul remitea suma de bani destinată pentru coruperea poliţiştilor şi a vameşilor, de cele mai multe ori acest lucru având loc în toneta vameşilor amplasată pe sensul de intrare în ţară.

Sumele de bani astfel colectate erau împărţite, în mod egal, de regulă la sfârşitul programului de lucru, între şeful de tură al vameşilor şi şeful de tură sau de grupă al poliţiştilor. Pentru a evita suspiciunile privitoare la împărţirea corectă a acelor foloase, poliţiştii de frontieră şi vameşii ţineau distinct evidenţa numărului de baxuri de ţigări care au fost deţinute de traficanţi. În general, poliţiştii de frontieră şi vameşii încasau între 100 şi 900 de euro pe fiecare tură.