20% din mamiferele lumii sunt pe cale de dispariţie

Extinderea terenurilor pentru agricultură şi vânătoarea sunt principalele cauze ale extincţiilor, potrivit studiului, publicat în revista Philosophical Transactions of the Royal Society B. Acest lucru înseamnă că oamenii sunt cei care provoacă cea mai mare perioadă de extincţii a mamiferelor din istorie.

"Exemplul pe care îl dau cel mai des este diavolul tasmanian, cunoscut mai ales din desenele Looney Tunes - Taz, pentru că este un exemplu al unei specii fără probleme, care ajunge, brusc, într-un grav declin, a declarat principalul autor al studiului, Michael Hoffmann, pentru Discovery News, precizând că specia este exterminată de un tip de cancer la faţă.

Hoffmann, cercetător pentru Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN), şi echipa sa au analizat datele adunate pentru Lista Roşii a IUCN. Ele se întind pe perioada dintre 1996 şi 2008, când a existat ultima evaluare a statusului lor de conservare.

"Speciile mari sunt mai ameninţate cu dispariţia, întrucât marile mamifere sunt mai puţine, se reproduc mai încet şi sunt mai vulnerabile la vânătoare şi alte forme de exploatare", explică Hoffmann.

În afară de mărime, locul unde trăiesc este important în starea de conservare a mamiferelor. De exemplu, Asia de Sud-Est, este un loc unde exploatarea în exces duce la consecinţe grave.

Numărul populaţiilor scade atât de repede, încă din 2008 este posibil ca unele mamifere să fi dispărut deja. Unul din ele este Pipistrelle, o specie de liliac de pe Insula Crăciunului.

"În ianuarie 2009, mai erau circa 20 de indivizi. În august 2009, autorităţile s-au întos pe insulă pentru a captura câteva exemplare, în încercarea de a le înmulţi în sălbăticie. Au găsit unul singur, pe care nu au reuşit să îl prindă", povesteşte cercetătorul.

Liliecii, în general, au mari probleme. Boala mortală Sindromul Nasului Alb, care a fost descoperită în 2006, a ucis nenumăraţi lilieci aflaţi în hibernare, în SUA.

În ciuda veştilor rele, există şi puţină speranţă. În timpul studiului, eforturile de conservare au dus la creşterea populaţiei din 24 de specii de mamifere.

"Cel mai mare succes îl are dihorul cu picior negru din SUA şi Canada şi calul Przewalsk din Mongolia, specii care erau considerate dispărute din sălbăticie, până în urmă cu câteva decenii. "Acum, datorită înmulţirii în captivitate şi eforturilor de reintroducere a speciilor, numărul lor a crescut foarte mult", spune Hoffmann.

Brett Scheffers, cercetător la departamentul de Ştiinţe Biologice la Universitatea Naţională din Singapore, a realizat alt studiu asupra mamiferelor, precum şi păsărilor şi amfibienilor. Echipa sa a aflat că în ultimii 122 de ani, cel puţin 351 de specii despre care se credea că au dispărut au fost redescoperite.

Redescoperirile sunt un motiv de fericire, însă de scurtă durată.

"Redescoperirile, fără conservarea agresivă a speciilor, reprezintă extincţia întârziată a unor animale şi nu întoarcerea la o populaţie viabilă", spune SCheffer. "Pe scurt, există speranţă, însă trebuie luate urgent măsuri de conservare", a subliniat cercetătorul.