Franţa a intrat în linie dreaptă din punct de vedere al scrutinului prezidenţial şi legislativ care va avea loc anul acesta. Partenerii săi europeni speră într-o schimbare de climat politic care ar putea favoriza relansarea Constituţiei europene, respinsă de populaţie prin referendum în 2005.

Francezii îşi vor alege preşedintele la 22 aprilie şi în 6 mai şi reprezentanţii în Adunarea Naţională la 10 şi 17 iunie. Numărul total al candidaturilor declarate până în prezent la preşedinţia Franţei este de 38, mai mult decât dublu faţă de 2002, care era recordul anterior (16).

Cei mai zgomotoşi dintre aceştia sunt radicalul Jean-Marie Le Pen, centristul Francois Bayrou şi comunista Marie-George Buffet. Ministrul apărării Michele Alliot-Marie a cochetat şi ea cu ideea, dar a renunţat, în timp ce Jacques Chirac nu a respins total ideea de a se prezenta pentru un al treilea mandat, permis de Constituţie, deşi şansele să o facă sunt mici.

Candidaţii priviţi însă ca cei mai probabili finalişti ai turului al doilea sunt preşedintele partidului aflat la guvernare şi actualul ministru de interne, Nicolas Sarkozy, care îşi aşteaptă desemnarea din partea formaţiunii sale în câteva zile, şi socialista Segolene Royal.

Pentru Europa, miza acestor alegeri este o schimbare care ar putea favoriza mult anticipata ieşire din impasul instituţional. Membru cu greutate al Uniunii, Franţa a respins prin referendum Constituţia europeană. Un eşec pe care mulţi europeni l-au pus mai degrabă pe seama guvernării franceze decât a Uniunii. Deşi textul constituţional a fost între timp ratificat de 16 dintre cele 25 de ţări membre, referendumul francez, urmat de cel olandez, a determinat punerea în suspensie a Tratatului, considerat vital pentru viitorul Uniunii extinse.

Un analist de la Institutul de Studii Politice de la Paris rezumă prestaţia lui Nicolas Sarkozy la nivel european astfel: "Instrumentalizare a problemelor europene de dragul mediatizării, slăbiciune a angajamentului european, acord cu viziunea britanică a unei Europe reduse la o amplă piaţă, destinată liberalismului economic".

Cu toate acestea, una dintre puţinele propuneri concrete care au venit după momentul nu-ului francez, respectiv păstrarea unor părţi din Constituţie şi renunţarea la altele, îi aparţine lui Nicolas Sarkozy. El a propus de asemenea formarea unui directorat alcătuit din cele mai mari şase ţări europene care să preia frâiele afacerilor europene.

Segolene Royal, candidata desemnată a socialiştilor, nu are o poziţie bine definită în problemele europene, declaraţiile sale fiind vagi şi prudente, spre a nu şoca electoratul. "Vreau, dacă voi fi aleasă, să pun din nou Europa în mişcare, să-i dau un nou suflu", a spus ea la congresul socialiştilor europeni de la începutul lunii decembrie.