Eugenia a învăţat să-şi măsoare singură glicemia sau să-şi facă injecţia cu insulină încă din clasa întâi. Pentru că nu găseşte mereu cabinetul medical al şcolii deschis, ea trebuie să facă aceste operaţiuni sub ochii colegilor ei. La Început, ceilalţi copii s-au speriat. Cu timpul, au aflat mai multe despre diabet şi s-au obişnuit cu boala colegei lor.

''O ajută atât colegii cât şi eu, depinde fiecare în ce moment ne aflăm şi cine vrea ea să o ajute'', spune Iuliana Anca, învăţătoarea fetiţei.

Mama Eugeniei şi-ar dori ca fetiţa să aibă parte de o minimă asistenţă medicală la şcoală.

''Nu ajută copiii ăstia cu nimica. Ne dau 84 de lei să ne descurcăm cu un copil diabetic, în rest nicio facilitate'', spune Mariana Năznean, mama fetiţei.

Anul trecut, la o întâlnire cu părinţii copiilor bolnavi de diabet din judeţul Mureş, ministrul Sănătăţii a promis că în fiecare şcoală va fi amenajat un loc special destinat acestora. Ei şi-ar fi putut face astfel injecţiile feriţi de ochii curioşi ai colegilor.

''IŞJ Mureş nu poate să promită că va asigura nişte spaţii speciale pentru copiii diabetici'', spune însă inspectorul adjunct ISJ Mureş, Illes Ildiko.

Diabetologii sunt îngrijoraţi de faptul că sunt din ce în ce mai mulţi copii care au diabet de tip II, care apare în general la persoanele adulte. În România sunt înregistraţi peste 570.000 de bolnavi de diabet, dintre care 2.500 sunt copii. Însă specialiştii spun că numărul real al bolnavilor se situează în jur de 1,1 milioane de oameni, adică 6% din populaţie.