Una dintre cele mai vechi vetre ale creştinismului de pe meleagurile noastre este săpată în munte, între localităţile Bozioru şi Colţi din judeţul Buzău.

Există aici inscripţii vechi de 1700 de ani, făcute de primii misionari creştini, veniţi de la sud de Dunăre.

Pe cât sunt de frumoşi, pe atât sunt de misterioşi. Munţii Buzăului ascund în burta lor primele semne ale vieţii creştine pe pământul românesc. Ascunzătorile-peşteri din masivul Crucea Spătarului au pereţii scrijeliţi cu însemne creştine.

"Cruci în diferite tipuri, săpate în perioade diferite, acestea sunt în perioadele de început, cea mai evoluată e Crucea de Malta" a declarat Dumitru Nica, profesor de istorie.

Crucile, literele greceşti şi chirilice sunt alăturate unor însemne ciudate, încă nedescifrate.

"Acesta e un semn local, pe lângă caracterele greceşti, chirilice, se presupune, s-a ajuns la concluzia că aici a existat un alfabet local" a explicat profesorul, Dumitru Nica.

Tot în aceste grote au fost desenate şi pumnale persane, semn că localnicii au avut legături strânse şi cu Orientul.

Multe din chiliile pustnicilor erau săpate în stâncă la înălţime. Săpată cu ghionoaia, un fel de strămoş al târnăcopului, este şi chilia lui Dionisie Torcătorul.

Pustnicii din Crucea Spătarului îşi dădeau întâlnire la bisericuţa lui Iosif, o cavernă de 3 metri lăţime şi 6 metri lungime, unde se află şi un altar de piatră.

Vestigiile rupestre au fost inventariate pentru prima oară în 1871 de către istoricul şi scriitorul Alexandru Odobescu. Pentru faptul că poartă înăuntrul său semnele de început ale creştinismului la nord de Dunăre, masivul Crucea Spătarului din Munţii Buzăului este comparat adesea cu muntele Athos.