Paştele, cea mai mare sărbătoare creştină, este prăznuit întotdeauna ca o zi de mare bucurie, aceea a Învierii Domnului.

La români, Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paştelui, când gospodinele pregătesc cea mai mare parte a mâncărurilor tradiţionale, termină curăţenia din casă şi fac ultimele retuşuri la hainele pe care le vor îmbrăca la Înviere şi în zilele de Paşti.

În Sâmbăta Mare se sacrifică, în mod ritual, mielul, şi se prepară friptura, drobul şi borşul de miel. Spre deosebire de sărbătoarea Crăciunului, de Paşte nu se pregătesc foarte multe feluri de mâncare, de unde şi zicătoarea, frecventă în Bucovina: "Crăciunul e sătul, Iar Paştele-i fudul."

Pe vremuri, era obligatoriu ca femeile să îmbrace, la slujba de Înviere şi în zilele de Paşte, măcar o cămaşă nouă, iar bărbaţii să aibă cel puţin o pălărie nouă. Noaptea Învierii este petrecută în Biserici, în priveghere şi rugăciune, cântări de bucurie şi cu lumini multe, semne ale Mântuirii. Din această noapte şi până la Înălţare, peste 40 de zile, creştinii ortodocşi se salută cu "Hristos a înviat!" şi îşi răspund cu "Adevărat a înviat!".