Aproape o treime dintre locuitorii ţărilor din Uniunea Europeană vor avea vârsta de peste 65 de ani până în 2050, odată cu creşterea speranţei de viaţă şi scăderea drastică a numărului de naşteri, fapt care va bulversa toate aspectele vieţii europenilor.

Îmbătrânirea populaţiei europene este în plină accelerare, având în vedere că în urmă cu trei ani, doar 16,5% dintre locuitorii ţărilor UE aveau peste 65 de ani, însă această cifră ar putea ajunge la 18% începând cu 2010, la 25% în 2030 şi 30% în 2050, potrivit celor mai recente prognoze ale Institutului European de Statistică, Eurostat.

Pentru prima dată în Europa, numărul celor de peste 65 de ani l-a depăşit pe cel al tinerilor de mai puţin de 15 ani, la începutul acestui deceniu. În întreaga lume, doar Japonia se confruntă cu o problemă similară. Însă UE, care are în prezent 495 milioane de locuitori, este o regiune mult mai populată şi mai extinsă decât spaţiul nipon.

În doar 15 ani, între 1990-2005, speranţa de viaţă pentru populaţia în vârstă a crescut cu aproximativ doi ani. Când împlinesc vârsta de 65 de ani, bărbaţii din UE mai pot spera să mai trăiască în medie 17 ani, iar femeile 20 de ani. În paralel, naşterile au continuat să scadă. Nivelul fertilităţii, care reprezintă numărul ipotetic de copii pentru o femeie aflată la vârsta procreării, a scăzut în UE de la 1,6 în 1990 la mai puţin de 1,5, în condiţiile în care sunt necesari puţin mai mult de doi copii pentru o femeie în vederea stabilizării populaţiei, în afară de imigraţie.

Această scădere este în special mare în fostele ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est, care înainte de căderea comunismului în 1989 aveau un nivel circa doi copii de femeie. Aceste ţări prezintă acum cifrele cele mai scăzute, cu un nivel-record de 1,2 copii în Slovacia pentru anul 2006.

Multe dintre femei muncesc, sunt financiar independente şi studiază mai mult şi încearcă să-şi facă o carieră înainte de a avea copii. În 2003, vârsta medie la care femeile năşteau primul copil
era de 28 de ani pentru femeile din UE, ceea ce reprezintă cu doi ani mai mult decât în 1990.

Scăderea numărului de naşteri nu este iremediabilă, spun experţii, cu condiţia ca societatea să poată oferi părinţilor posibilitatea de a avea atât o viaţă profesională cât şi una familială, prin intermediul creşelor, şcolilor pentru mame, cum există în Franţa, sau concediilor generoase pentru părinţi, cum sunt în Suedia.