Foto: primariatm
17 decembrie 1989 a însemnat pentru Timişoara ziua în care primii martiri ai Revoluţiei au căzut seceraţi de gloanţele regimului comunist. Cu 18 ani în urmă, Ceauşescu convoca şedinţa Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu gloanţe adevărate. 59 de timişoreni au murit atunci, câteva sute au fost răniţi. 40 de cadavre au fost incinerate la o groapă de gunoi din Bucureşti. Represaliile nu au reuşit decât să îi îndârjească pe protestatari.

Pe 17 decembrie dimineaţa, pe străzile Timişoarei circulă numai blindatele armatei, iar coloane de militari străbat oraşul în pas de defilare, pe muzica fanfarei. Pentru a-şi motiva intervenţiile în forţă, miliţia spune că în oraş acţionează bande de huligani care devastează magazinele. Demonstranţii, decişi să continue protestele, strâng rândurile, îi huiduie pe soldaţi şi aruncă în ei cu pietre. Din ce în ce mai mulţi oameni îşi înving frica şi ies pe străzi. Scandează Jos Ceauşescu, Nu vă fie frică, Jos Comunismul.

Protestatarii sparg geamurile Consiliului Judeţean al PCR, intră în clădire şi aruncă în stradă documentele de partid, operele dictatorului, portretele familiei Ceauşescu, dar şi mâncarea din frigiderele instituţiei. Ministrul Apărării de atunci, generalul Vasile Milea, anunţă Bucureştiul că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei. Conform martorilor, în jurul orei 16 se trage primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în piaţa numită acum Piaţa Libertăţii.

În acest timp, la Bucureşti, Elena şi Nicolae Ceauşescu acuză autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul din prima zi. La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, toţi sub comanda lui Ion Coman, secretarul Comitetului Central al PCR. Este declanşată operaţiunea Radu cel Frumos, ce cuprinde acţiuni specifice stării de război.

După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin. Taburile blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud numai împuşcături. Zeci de manifestanţi sunt răpuşi. 40 dintre trupuri sunt aduse la Bucureşti, sunt incinerate, iar cenuşa lor, aruncată la canal.