Cercetătorii americani, în aventura lor de a explora creierul uman, au mai rezolvat un pas către acest vis (sau coşmar) de a citi în gândurile altor oameni.

Cercetătorii s-au declarat capabili să spună ce imagini au văzut voluntarii, prin reperarea semnalelor transmise de creier, potrivit lucrărilor acestora, publicate miercuri de către revista britanică Nature.

Ei au recurs la imaginile cu rezonanţă magnetică funcţională (IRMf), utilizate pentru a explora şi a înţelege cum funcţionează creierul uman. IRMf-ul permite măsurarea variaţilor din fluxul sanguin şi reperarea zonelor care intră în activitate (calcule, reacţii senzoriale etc.).

Echipa lui Jack Gallant, de la Universitatea din California, s-a preocupat de cortexul vizual, acea parte a creierului care reconstituie imaginile transmise de ochi. În acest stadiu, nu este vorba despre citirea gândurilor, a viselor sau reconstituirea imaginilor văzute, avertizează cercetătorii.

Echipa a pregătit în prealabil un model matematic plecând de la diferenţele debitelor sanguine detectate în trei zone ale cortexului vizual.

Peste 1.000 de imagini (copaci, flori, clădiri etc.) au fost prezentate voluntarilor, iar în acest timp au fost înregistrate datele activităţii lor cerebrale.

Programul decodor a calculat apoi, plecând de la un nou joc cu 120 de imagini, ce profil al semnalelor era obţinut la nivelul cortexului.

Cei doi voluntari au privit aceste 120 de imagini sub controlul IRMf-ului. A rămas în grija calculatorului, armat cu programul de calcul al cercetătorilor, să deducă din activitatea cerebrală observată, care era imaginea privită, iar apoi să verifice calitatea acestei predicţii.

Rata succesului: 92% la un voluntar, 72% la celălalt.

Într-o a doua etapă a experimentului, s-a trecut de la jocul cu 120 de imagini, la unul cu 1.000. Rata succesului s-a micşorat de la 92% la 82%.

În ceea ce priveşte vizionarea unor "filme" din mintea umană, aceasta rămâne încă o ficţiune.

În schimb, noua tehnică de a viziona imagini, va ajuta medicina în diagnosticare (a atacurilor cerebrale de exemplu) sau în evaluarea efectelor terapeutice, iar într-un viitoare mai îndepărtat să permită crearea unei interfeţe creier-maşină, prin care un om paralizat, de exemplu, va putea să comande un braţ, sau un picior.

"Tehnologia actuală de decodare a activităţii cerebrale este încă primitivă", constată cercetătorul. El este de părere că, în 30, 50 de ani, va pune probleme serioase de etică şi de respect a vieţii private.

Sursa: AFP