ieri s-au împlinit 16 ani de la una dintre cele mai negre zile din istoria României. Pe 14 iunie 1990, minerii chemaţi să reinstaureze ordinea în Capitală au bătut şi au sechestrat oameni, au devastat sedii de partide sau instituţii şi locuinţe particulare.

La o zi după ce evacuarea Pieţei Universităţii declanşase lupte de stradă, Capitala a fost pur şi simplu aruncată în haos. Pentru că forţele de ordine au fost considerate incapabile să stăpânească situaţia, au fost chemaţi la Bucureşti minerii din Valea Jiului. O parte a populaţiei a salutat intervenţia ortacilor, în timp ce pe alţii i-a marcat pentru totdeauna.

Două garnituri de tren cu mineri din Valea Jiului au sosit în Bucureşti în cursul nopţii de 13 spre 14 iunie 1990. Din balconul Guvernului, preşedintele Ion Iliescu i-a îndemnat pe ortaci să meargă în Piaţa Universităţii pentru a face curăţenie.

Înarmaţi cu răngi, topoare şi bâte, minerii s-au apucat de treabă dis de dimineaţă, când au fost întâmpinaţi cu bucurie de o parte a populaţiei.

Pentru alţii, însă, ideea minerilor de curăţenie a căpătat semnificaţii sinistre.

Universitatea şi Institutul de Arhitectură au fost devastate. Facultatea de Geologie a plătit scump pentru celebrul balcon. Colecţiile de minerale şi roci au fost distruse, iar cărţile au fost zvârlite din rafturile bibliotecilor. Au urmat la rând sediile unor partide şi redacţiile unor ziare. Totul cu cele mai bune intenţii.

Singurul miner pedepsit pentru ceea ce s-a întâmplat în ziua de 14 iunie este Denes Domokos, şef de schimb la mina Livezeni, care a încercat să-i taie cu securea capul liderului studenţilor, Marian Munteanu.

14 iunie 1990 rămâne o zi neagră în istoria României, o zi a sălbăticiei şi a terorii care ne-a scos pentru multă vreme de pe harta lumii civilizate.