În unele colţuri ale ţării, tradiţia este păstrată cu sfinţenie, iar sărbătoarea Crăciunului are un farmec aparte. În fiecare judeţ, oamenii de la sate au obiceiuri specifice pe care le prezintă cu mândrie. De aceea, de Crăciun ies la iveală tradiţii de care mulţi dintre noi n-au auzit niciodată.

Gorjenii din Cloşani au cu ce se mândri. Colindatul cu piţărăi, specific Olteniei, s-a păstrat doar în localitatea lor. În Ajun de Crăciun, copiii din sat merg şi le urează de bine pentru anul viitor gospodarilor. Sunt însoţiţi de tineri mascaţi despre care se crede că au darul de a alunga spiritele rele.

În satul hunedorean Răduleşti, naşterea Domnului este vestită, din timpuri străvechi, de ceata dubaşilor. În ajunul sărbătorii, colindătorii merg din poartă în poartă şi le vestesc gospodarilor venirea pe lume a Pruncului Iisus. Tradiţia este păstrată cu sfinţenie şi transmisă generaţiilor următoare.

Şi satele din Bucovina răsună de glasul colindătorilor în Ajun de Crăciun. Îmbrăcaţi în costume tradiţionale, cu traistele pe umeri, princhindeii satelor se opresc la ferestrele luminate pentru a vesti naşterea lui Iisus. Puţini sunt cei care se încumetă să nu-i primească pe colindători, pentru că, spun bătrânii locului, cei zgârciţi în seara de Ajun vor avea un an foarte prost. Aşa că după colinde şi jocuri, vestitorii se întorc acasă cu tolbele pline cu mere, nuci şi colaci.

În Ajun de Crăciun, uliţele din Vatra Moldoviţei clocotesc de viaţă. Zurgălăii cailor care trag săniile şi râsetele copiilor răsună de peste tot. Iar casele ţărăneşti sunt învăluite de o mireasmă unică de sărbătoare, care îmbină mirosul de brad cu aburul cozonacilor abia scoşi din cuptor şi cel al cârnaţilor proaspăt afumaţi. La orice uşă ai bate, gazdele te întâmpină cu un zâmbet larg şi te invită să dai o mână de ajutor la împodobirea bradului.

În loc de nea, pe crengile bradului se aşterne blană de oaie. Iar pe mese, în loc de ştergare se aşează fân, care aminteşte de locul în care Mântuitorul a venit pe lume.