Marți dimineață am înțeles ce înseamnă să fii singur și trist. Să nu știi dacă plouă sau nu afară. Să nu știi dacă pisicile încă fac lucruri adorabil de amuzante. Să nu știi ce mănâncă oamenii la micul dejun și, mai ales, să nu știi cine apreciază cum arăți imediat după ce te-ai trezit.
Nu știu cum v-ați simțit voi, dar pentru mine ora aceea a fost un adevărat coșmar și nu le-aș dori nici celor mai mari dușmani să se simtă cum m-am simțit eu. Iată cum mi-am petrecut eu mini-apocalipsa albastră.
1. Dau refresh. Oh, doamne, sfinte zeu albastru al Internetului! Trebuie să respir adânc.
