1 Mai se sărbătoreşte ca Zi Internaţională a Muncii din 1889. Regimurile comuniste au confiscat aniversarea, care a devenit un prilej de manifestări grandioase în cinstea proletariatului şi a iubiţilor conducători.
După căderea Cortinei de Fier, prima zi a lunii mai a revenit la semnificaţia ei iniţială. O zi liberă, în care cel care munceşte tot anul trebuie să se odihnească, iar organizaţiile sindicale trebuie să militeze pentru mai multe drepturi.
Sărbătoarea de 1 Mai vine din America! Congresul Internaţionalei Socialiste a hotărât ca de 1 Mai să se sărbătoarească Ziua Internaţională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago. Cu timpul, 1 Mai a devenit fost adoptată ca sărbătoare a muncii în majoritatea ţărilor, iar manifestările au căpătat amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.
În China, Ziua Muncii s-a transfomat chiar în Săptămâna Muncii. În Germania, sărbătoarea a fost adoptată în 1933, la iniţiativa Partidului Naţional Socialist, proaspăt ajuns la putere. Dar, chiar pe 2 mai 1933, acelaşi partid a desfiinţat şi a scos în afara legii toate sindicatele.
În România, această zi a fost sărbătorită prima data de mişcarea socialistă, în 1890, când a început şi tradiţia micilor şi a berii, la iarbă verde. În timpul regimului comunist, de 1 Mai, autorităţile organizau manifestaţii grandioase. Oamenii muncii, îmbrăcaţi festiv, scandau lozinci în cinstea iubiţilor conducători şi străbăteau principalele bulevarde purtând lozinci. Masa proletară suporta cu stoicism manifestările, pentru că ziua liberă se încheia cu mici şi bere. În anii '80, Nicolae Ceauşescu a decis că 1 Mai trebuie sărbătorit prin muncă.
1 Mai, de la greva americană la picnicul cu mici
Acelaşi subiect pe REALITATEA.NET
Alte articole din SOCIAL







Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M